Qvo Vadis "mancatias"

si cum ziceam data trecuta imi arat iar dintii albi sidefii fata de porcariile pe care le intalnesc pana si pe meleaguri straine. Poate invidiat de unii poate blamat de altii revin la trebusoara cu Roma si clarific situatiunea. Ca un arici ma pregatesc sa pun pe foaie si 'cele aspecte nevazute si omise voit din discutia anterioara. Credeam la un moment dat, ca multi altii, ca populatia de etnie roma este peste tot. Un fel de emisari ai spiritului romanes peste mari si tari, acolo unde nici cu gandul nu gandesti. Nu pot spune dragii mosului decat ca m-am inselat amarnic. Nu ei sunt peste tot ci romanasii din toate colturile tarii si din toate paturile sociale, mai ales in cea mai de jos. Aia plina de purici, pleosnite si ale ganganii care trag din fiecare dintre noi ce-a mai ramas din spirit. N-am nimic nici cu unii nici cu altii, toti le avem p'ale noastre. Cu spiritul critic observ cum in momentul in care piciorusele lor transpirate si imputite mirosind a otet balsamic parasesc pamantul stramosesc incep sa-si piarda mintile. S-o luam cu inceputul: aeroport, Baneasa, ora 7:30. Tipic romanesc, pe 10 cozi, mai ceva ca alea de la lapte. Oameni se inghiontesc, se calca pe picioare, isi imprastie fiecare "aroma diminetii". Transpiratia si mirosul gru de sudoare amestecat cu "gurica fantastica de dimineata" aduce un pic cu barurile din coltul Garii de Nord. Toti cara dupa ei un fel de sifoniere pe roti. Toti sunt inhamati la un soi de sarsanale si papornite, clasicele sacose de rafie umplute pana la refuz cu acareturi. Admir imaginea groteasca si de prost gust si incep cu greu sa cuget: "unde kilu' meu se duc toti astia?". Unul dintre eroi, vazandu-ma confuz si pierdut in ganduri imi da o mana de ajutor luminandu-ma "mergem la munca stimabile ca s-a terminat distractia". "Pai ashea pupavas?". Fata de la ghiseu urla cat o tin rarunchii: fara sticle cu lichid in bagajul de mana, domnu' veniti inapoi sa va luati sticla de tuica si cartonu' de oua!. Imi zic "stimabilului i-o fi frica de aviara de acolo, da' ciudat ca n-am auzit nimic prin ziare". Imi pun bagajul pe cantar, primesc frumusel eticheta, trec de punctu' de control si astept semi relaxat autobuzu sa ma urce in avion. Bag repede pe sub nas Distonocalmu, ma asez pe scaun si inspir puternic. Mare greseala, o zanica cu multe ghiuluri pe degetele si cu ale sale bratari si zambet aurit(toti dintii de sus imbracati in aur de 24K) isi flutura fustili colorate curcubeu eliberand in atmosfera un miros greu de peste amestecat cu basini. Ma uit la ea si-mi soptesc in barba "caca-te pe tine pepushea, ca si-asa e prea curat aici". Doua scaune mai incolo, nea Gheo dintr-un sat de prin Moldova ingurgita cu pofta niste seminte, cred ca de bostan, caci cojile care-i cadeau din gura faceau rapid pe ciment un covoras galben-ruginiu. Al dreq dom' Cescuta, cum ai vrut tu sa-i faci pe toti oraseni. Mai apare un gagiu, playboy look-alike oferind indicatii unei gratii ce vomita de mama focului. Lasa pepushea ca are tati leac pentru raul tau de avion, vindeca si psoriazisul. In fine, ne imbarcam, mirosul de avion dispare din ce in ce mai repede, babele blocheaza culoarul, da' pe cine mai intereseaza. Mergem la Roma, acum toti avem aceeasi soarta. Zbor placut si linistit, aterizarea de mare efect. Pasarica isi pune poponeata pe asfalt, trage pe stanga sa se dea fraierii jos. Coboram, alunec pe o flegma gretoasa ininsa de altu' inaintea mea. Injur un pic, da-mi trece rapid. Suntem intampinati de italienii adunati in gura aeroportului cu sabii, torte, spray-uri paralizante, lanturi si cateva pancarte, care unite dadeau mesajul: "suteti destui, dati-i drumu' acasa saraciilor ca ne-ati intoxicat". Vadit ofensat de cele vazute dau sa zic si eu o vorba, pe care rapid mi-am inghitit-o. In gloata stransa la "Sosiri" erau ai nostrii ca brazii infiltrati in multime, si-si umpleau buzunarele cu continutul buzunarelor intalienilor. Ajungem in oras, altanebunie. Bajetasi de cartier, sau mau bine zis de coltu' strazii, ce masurau din cap pana'n picioare orice trecator. Departe de mine gandul ca ar fi romani, insa cand i-am auzit in acelasi grai ca al lu' Stefan Cel Mare m-am lamurit imediat. In fine, ne destrabalam pe strazi si ne facem de cap 4 zile, clatindu-ne privirea cu aceleasi minunatii de cladiri si ruine si tablouri si statui si monumente. Un alt lucru avea totusi sa ma deruteze la un moment dat. La Fontana di Trevi, aia cu caii si cu aia care se lupta cu caii, si cu apa si reclama la Peroni si cu multe filme. Cutuma zice ashea: "arunca o moneda in speranta ca te vei mai intoarce la Roma si mai arunca inca una si pune-ti o dorinta". Pai stai ashea mon'cher, ba pardon, pai ce-i aici bah hahalelelor tonomatul dorintelor. Pai nu pot sa-mi pun doar dorinta, fara sa mai arunc un ban si pentru intoarcerea la Roma. Al dreaq Domn Mitica cu ale lui povesti, astia vor sa ma tepuiasca. Arunc in apa una de 1 euro cent pentru intoarcerea la Roma si una de 20 euro centi pentru dorinta. Suna putin, da' ce facem, ne-apucam de investitii? Era la un moment dat o ploaie de monede, un grup de asiatici trecusera prin zona, si fiind pe fuga constant s-au gandit sa-i dea maruntii unui singur om si sa-i arunce ala pe toti in apa. In schimb piticania a luat-o la picior pe stradute cu banii alora, ca nici macar nu era din grupul lor, oricum l-au prins mai tarziu ca toti din grup aveau poze cu el, la cate 1000 de poze faceau gagii. Ne asezam pe o bancuta langa marginea fantanii la o tigareta si o baie de multime ca Basescu. La un moment dat am crezut ca nu vad bine, Robocop frate. Era unu' care a scos o antena din maneca! Zambesc si-mi zic, uite saracu, asta umbla cu RIC-ul dupa el, ce vremuri. De fapt nea Robocop facea alta treaba, facea pescuit magnetic frate! Cum? Ei nah, antena avea in varf un magnet, magnet care prin proprietatile sale atrage "ferul", fer din monedele de 1 sau 2 euro. Pai vezi ca se poate. Ati zice "amice esti un tampit", raspund "ba pardon" si sa-mi fie cu iertaciune cand declar urmatoarele - era roman. Si nu m-am prins de asta luandu-ma dupa geaca de vinilin roasa pe la coate, sau dupa freza linsa si unsa cu pomada, si nici dupa obrazul ars de vant. Asa l-ai confunda cu indienii. M-am prins dupa clasicul 5 tatuat pe mana dreapta amice. Tatuajul e un clasic al epocii: piramide, sirene, vapor, 2 ancore, Ileana, inima strapunsa de o sageata, etc. 5-iu tatuat il vezi mai des ca poza lu' Basescu in ziare. Ma lamuresc, nenea ala facea rost de bani sa cumpere si el o paine si cu restu' de bani adunati ii trimitea la Romanika, sa aiba si fi'su bani sa bage benzina la Mercedes. Si se termina si vacanta noastra, dam buzna in aeroport sa ne pregatim de plecare. Lumea iar se calca in picioare, boracii juma' italieni juma' romanasi (dupa mama) urlau, urinau si injurau. Smecherii cu sepci intoarse pe cap beau Cola direct din sticla de 1,5 litri si tot asa. Se deschide ghiseul, la un moment dat vine o tanti care zice cu sec: "Nuti, hai draga in fata ca nu e problema". Pai stati un pic, nu va suparati, e problema. Daca era gravida, daca avea o urgenta intelegeam, da' asa doar ca te cunoaste pe tine n-o pot lasa sa intre in fata. Una de la coada mai iute de picior se duce langa zanica si-si sopteste la ureche "am si eu mai mult de 20 de kg de bagaj, nu putem aranja sa nu mai platesc cantitatea extra?". Se uita zanica la ea, ii zambeste si da din cap aprobator. Pun repede mana pe Distonocalm, si-mi zic, daca o sa cada avionu' din cauza fufelor care-si cara prin lume sifonieru sa fezi ce scandal fac. Ventilez, imi vine randu' la coada, dau actele, astept sa primesc biletelul cu loc. Intre timp zanica imi transmite ca floricica "o sa intre doamna inaintea dumneavoastra la ghiseu ca are o problema". In timp ce-mi iau biletelul cu locu' ii spun zambind, sigur ca da, nu e nici o problema, si ma indepartez alaturi de Maus si Bibi2. Urcam in autobuzul ce te duce pana la avion. Baietii nostrii dornici de aventura, coboara pe scara masinii sa fumeze mon'cher, la 200 de metri de o masina plina cu kerosen ce alimenta avioanele. Se termina si balciul asta, urcam in "aveon". Un gagiu la 120 de kg se gandeste in momentul in care se incepusera manevrele de punere in miscare ale avionului, ca el vrea sa schimbe locul. Clar stimabile, il poti schimba, da ca sfat amicitienesc: lasa oala de sarmale din brate, cand te pui la masa, pune-ti frumusel un reminder sau o alarma sa-ti aduci aminte sa te mai si ridici. N-are loc, el vrea la aripa ca acolo e mai mult loc. In fine mare heaos si scandal, decolam. Pulsul era la maximum, sangele imi clocotea, puradeii urlau cat ii tineu puterile si corzile vocale, babele se certau in acelasi dulce grai moldivinesc, si drumul spre casa mi se parea asa de lung si de riscant. In timp ce zburam spre 10 000 de metri, una isi desface frumusel centura si da sa iasa pe culoar, face pe ea. Zanica nu mai poa' sa tina inca 10 minute pana se stabilizeaza ala la altitudine. Ma uit ingrozit spre ea inchid ochii si las starea de panica sa se instaleze. Nu stiu cum am ajuns pana in Bukale, al naibii Distonocalm, m-a tepuit si de data asta facandu-si efectul in frontiera. Am scapat si de data asta. Romanasilor, taranilor, orasenilor, bucurestenilor, moldivenilor, ardelenilor, cizelati-va oameni buni, educati-va! Lasati maidanu' si puneti mana si invatati la scoala aia la care va duceti. Lasati bautura si barurile si faceti-va oameni de omenie, caci alfel Europa ne va primi cu curu', caci obrazul l-am scuipat de mult.

P.S. Un extraterestru rapeste un roman, un american si un japonez. Ii baga pe astia in 3 camere separate si-i pune sa invetenteze ceva ce nu a mai vazut amenintandu-i ca daca nu fac treaba buna ii baga la disectie.
Trec 3 zile, romanului nu-i veneau idei. Avea la indemana o banca si un bol de mancare. Ingurgiteaza rapid mancarea, isi face siesta iar la un moment dat il loveste pantecarita. Ce sa faca, cum sa faca, da pantalonii jos si face-n bol. Unde as-l puna acum sa nu-l vada extraterestru. Il ascunde sub bancuta. Cum se invartea el prin camera pune piciorul pe bancuta, asta se rastoarna si da peste castron. Castronu' la randului lui arunca rahatul proaspat facut si-l lipeste pe tavan. Vine extraterestrul:
- Hai sa vedem ce-ati facut!
Americanul - eu am facut un avion care poate ateriza si pe pamant si pe apa!
ET - am mai vazut, asta e hidro-avion, la disectie cu tine!
Japonezul - eu am facut o masina care merge cu gaz si partial cu benzina!
ET - am mai vazut, asta e o masina hibrida, la disectie cu tine!
Romanul nu zicea nimic, doar se uita cand la ET cand la tavan.
Se uita ET la el, la tavan, se gandeste, se concentreaza, la un moment dat conchide:
- Am vazut toate dracoveniile din lume si din univers, am vazut hidro-avion, am vazut masini cu motor hibrid, da' sa te caci pe pereti n-am mai vazut!

SPQR


Ashea cum ii place lu’ Ich sa scrie despre grozaviile lumii pe care o vede si o descopera la fiecare pas, o va face si acum si in repetate randuri pana ne vom satura de ele, de grozavii zic, si eu si voi in egala masura. Voi asterne cateva imagini pe de o parte pitoresti pe de alta parte infioratoare de-ti vor face parul, scuzati cacofonia, maciuca. Ca la fiecare aventura, imi place un pic sa scot ochii oamenilor cu nesabuintele si netrebniciile lor, sa arunc in ei cu cele mai stricate rosii si cele mai putrezite oua. Multi va veti intreba de ce toate astea? - pentru ca nu sunt la televizor mon cher sa schimb canalul cand am chef, ci se intampla in fata mea. Sa purcedem in aventura romana (de la Roma capitala tarii in forma de cizma) mentionand ca la orice feedback ca aspectele pozitive primeaza.
E bine sa spui lucruri frumose despre lucrurile cu adevarat frumoase si nu mint cand afirm ca Roma este o perla neagra, frumos aranjata pe un inel de aur alb. Si e meritul sau, al celor care acu’ ceva vreme construiau ceea ce avea mai tarziu sa se gaseasca in manualele de istorie ale generatiei de hamburgheri si sucuri de calitate indoielnica. Probabil o parte dintre cei care citesc ‘ceste randuri scrise cu iscusinta isi sterg ketchup’ul intins pe fata. Rad cu 10 guri, cu pofta si cu sete, imi las privirea sa alunece pe minunatiile ascuse in burta pamantului, ruine si ramasite ale celor care odata trageau cele mai mari chefuri si petreceri de se ducea vestea ca de popa tuns. Ajung Duminica pe plaiurile lu’ Traian, Quintus Auraelius, Maximus si multi altii. Cobor pe scara avionului mai ceva ca gratia din reclama la Peoroni, fac cu mana discret spre multimea ce avea sa ma intampine cu fast, flori si luat in brate copii, mamici cu sutiene in mana si lacrimi de bucurie in coltul ochilor. Privesc cu incredere si-mi zic in barba mai ceva ca Baia-Zid: yes biciz, daddy’s here! Cu Maus langa mine si cu Bibi2, urcam intr-un autobuz si spre cetate voinici mei, sa cucerim tot, sa-mi scald privirea in minunatiile ascunse ale Romei, sa ma imbat cu parfumul antic al ruinelor, sa-mi aduc aminte cu placere cum ma freca la icre ala de istorie in liceu cu ale lui povesti despre stramosii mei. Trecem pe sub arcul zidului vechi, poposim in fata Garii Termini, ne aruncam bagajele la o tanti cu o casuta frumoasa si incepem ceea ce avea sa se numeasca mai tarziu: "...". Stradute fandosite, mai rau ca feciorele de la liceu, fistichii si pline de viata, oameni luminosi si plini de ei, turisti si aerul vechi. Cladiri de bun gust, in acealsi stil vechi parca facute acum 2000 de ani, aceeleasi caramizi roscate pamantii, aceleasi coloane romane, aceleasi acoperisuri tiglate, acelasi miros de castane prajte. Soarele straluceste si parca iti invita pasii pe cele mai luminoase alei si bulevarde, “Ce nebunie frate”, cum ar zie MJey, scutere si masinute din cele mai mici. Unii se uita la monumente, altii cu un fel de telecomanda la ureche asculta vorbele iscusite ale unui ghid, altii indeasa in ei, suzata-mi fie expresia vulgara MacDonad’s. Toti avem acelasi scop, fie sa furam monedele de un euro din Fontana di Trevi. Pardon, am zis ca vorbim de bine si dup’aia de rele, oops, ma’bad dog! Ashea, cat p’aci s-o iau prin ceapa. Si ne urcam si ne coboram pe stradute, ca nu degeaba-i zice orasul celor 7 coline. Mi-am scuipat plamanii la atata efort, sa urci pe o straduta, sa cobori pe alta, iar sa urci una iar sa cobori alta, un fel de carusel urban, nu-i saga. Ca un mic circuit, recomandat celor care nu au foarte mult timp la dispozitie ar fi urmatorul: Gara centrala – Roma Termini fuguta pana la Teatro delle Opera si apoi stanga pe bulevard pana la baza, imposibil de ratat baza caci e formata din niste scari ce dau fix la borcanul cu dulceata. Adica mai pe romaneste in Forul lui Traian, unde in mijloc stajuieste cu mandrie ceea ce Muzeul de Istorie din Bucureci numeste Columna lui Traian. Da avem si noi o copie, pentru cei ce nu au chef sa bata 2000 de km. Mergand roata prin stanga se deschide un bulevard incapator si plind de asiatici inarmati cu camere digitale, un fel de spioni, foarte mici si foarte galbeni ce fotografiaza tot ce misca. Asa ca daca ati ajuns in piata, nu miscati, ca s-ar putea sa apareti prin cadrele lor. Pe bulevard, cum priviti inainte aveti in dreapta Casa Armatei, o cladire uriasa frumos construita si pastrata in urgia timpului, urmata apoi de Forul Roman si Palatino. Forul si Palatino sunt in acelasi complex. Cum treceti de poarta pasiti intr-o lume zbuciumata cu un trecut indoielnic dar de bun gust. E ca si cum ai degusta un vin vechi, mai intai buchetul, parfumul ce-ti inunda narile si-ti trezeste simturile, gustul ce-ti trezeste la viata papilele gustative si textura ce te face sa visezi. Un fel de orgasm, dar mult mai puternic si mai plin de energie. Continuand pe bulvard tot inainte, dai cu ochii de Colosseum, o bestie de cladire care secole la rand a vazut cele mai negre grozavii ale timpului si Arcul lui Constantin daca nu ma insel. Pierdeti-va prin multime, faceti poze, admirati visul nebun al unora si realitatile altora, incarcati-va bateriile cu parfumul de aventura. Dupa ce ati dat ocol la toate astea, indreptati-va spre Fontana di Trevi, in partea opusa, si apoi fuguta pe strada marilor creatori de moda ca Armani, Versace, Prada, Swarowski si multi altii spre Piata di Spania, iar de acolo drept pana la Piata del Poppolo. Admirati pitoresul amestecat cu boem, un pic de grotesc insotit de baroc si asezonat cu gotic pe alocuri, iar peste toate astea deshideti urechile sa auziti toate limbile pamantului. Ai impresia ca acolo a fost Turnul din Babel, zambiti si haladuiti. Pastrati o zi pentru Muzeul Vatican, acolo unde Papii au indesat cele mai neasemuite comori ale lumii, fresce si sculpturi, tapiserii si alte bogatii ale pamantului. Infruntati cu stoicism coada de la intrare caci o alta lume vi se va deschide. Dupa betia cu nestemate, fugiti si curatati-va la Basilica San Pietro apoi cu pasi repezi pe bulevard pana la Castelul San Angelo. Bucrati-va de privelistea din varful turnului, admirati anticul imbinat cu modernul. Apoi popositi pe podul San Angelo pana in piata Cavour si de-acolo pe stradute pana la Panteon, lasati-va privirea sa zburde pe coloanele din marmura si acoperisul in forma de ou. Iesiti din multime piezandu-va urma la o terasa din imprejurimi pentru un pic de odihna si o masa pe cinste. Reincarcati, aruncati-va frumusel in toale de strada si indreptati-va spre O’brian’s, O’Rourke, O’groats si multe alte pub-uri irlandeze pline de Guiness si ale pint-uri ale genului. Lasati-va imbatat de acool si pitorescul amestecat cu cosmopolitul, trageti frumusel dintr-o tigara, daca sunteti fumatori si priviti spre cer. Mai bine nu se poate, istorie intr-o cupa plina de alcool si veselie. Drink it up and enjoy!

P.S. SPQR - Senatus Populus Que Romanus

P.S.2 Doua bete de chibrit - unul ars, celalalt intreg.
Cel ars, incovoiat, se tavalea de durere...
La care celalalt ii zice:
- Ti-am zis in p..a mea sa nu te mai scarpini in cap!!!

Gratiae, latinescum est!



Bah nenicule, eu nu inteleg o treba, fie capacitatea mea limitata de a surprinde ideile si idealurile unei persoane, sau a mai multor, fie incapacitatea persoanei sau persoanelor respective de a-mi starni vreo reactie. Ma vad uneori pus la zid de idei aparent nastrusnice sau care se doresc a fi speciale. Blog-ul, o treaba pe care fiecare isi poate da cu parerea ashea cum vrea muschii lui. As numi fenomenul un fel de almanah online in care unu' isi da cu parerea despre un subiect si altii citesc in pauzele de masa, de cafea sau cand pur-si simplu-si baga pula in ea de munca. Imi imaginez Internetul, din punct de vedere al unui blogger ca un top urias de foi virtuale pe care poti bate campii cu gratie. Devii un fel de Dee-Dee mult mai iritanta si mai agasanta decat aia din desene animate. Pe cine stresezi si freci la icre? Pe ala care intr-o zi ordinara de munca, alearga disperat spre o oaza de relaxare. Am citit cateva scrieri intelepte, de fapt impropriu spus am citit, mi-am aruncat un ochi pe cateva vorbe adunate intr-un format oarecare, incepand din coltul din stranga sus si coborand in diagonala pana in coltul din dreapta jos. Am asteptat sa rad, sa mi se umple curu de lacrimi, sa ma enervez, sa ma stresez, sa ma plictisesc, nimic. Vorba aia veche de la neamuri "am venit bou si am plecat vaca". Subiectele sunt comune, vorbele sunt alese, unii aleg cuvinte din dex cu incarcatura sentimentala pentru cititor, adesea aceasta apostrofand "ce dume are asta/asta'n el s-a terminat". Altii merg pe varianta injuraturilor, cu multe puli, coaie si alte organe genitale sau alea de mama, fii, copii si multe alte. Interesant, sa mi se fi aplecat asa de tare de lucrurile marunte si sa nu le mai vad farmecul? Zic, sa fi ramas asa de goi pe interior incat nimic nu ne mai misca? Clar, sacul fara fund a ajuns la cusaturi, nu-l mai tin buzunarelele nici daca-I da cu sictir. Ma plictisesc, intr-un stil barbar citind cuvinte si nu experiente. Mi sa incretesc outele cand vad o vorba de la Cartarescu sau de la Plesu. De fapt cam toti trecem prin aceleasi sentimente, unii de bucurie amestecata cu extaz altii de frustrare si neintelegere. Din pacate au devenit un fel de cliseu numai bun de agatat pizde la o cafea in colt de strada la pauza de pranz. Ce citesti? Cartarescu! Hai sa ne-o tragem! Avem tendinta de a imprumuta valori si lucruri de care suntem straini, facem lucruri doar pentru ca asa se poarta, e hip, e in, trendi si mai ales in tendinte. Imi amintesc de clasicele asociatii studentesti - si cei care au fost membrii si cetesc 'ceste randuri ironice vor urla din toti rarunchii in contra - in care intrai nu neaparat ca impartasesti niste valori sau ca vrei sa le inmultesti, ci doar pentru ca la bibilioteca au facut gagii misto de tine, la cursuri toti iti rad in scarba. Vrei sa faci lucruri, sa demonstrezi ceva cuiva caruia "his dick breaks". Asa ca, din cand in gand, mai fac un fel de turism sexual pe bloguri, admirand si aratand cu degetul lucruri care-mi plac si lucruri care ma lasa rece. Ma intreba cineva acum putin timp, daca sunt pesimist. Nu, nici pe departe, sunt cel care care-ti baga-n casa intunericul. Pesimismul e un concept strain si mult prea departe de mine. Sunt un simplu om, cu un spirit de observatie mai critic, probabil din cauza vremilor in care imi desfasor activitatea. Cacaturile cotidiene ma inspira numai la lucruri bune. Sunt prea simplu si needucat in cele ale scrierii si vorbirii pentru a avea conceptii, asteptari, facultati sau aspiratiuni. Valorile se lipesc de mine ca nuca de perete, insa "respectul pentru semeni" declar fara falsa modestie: "e la rang de arta". Sunt convins ca fiecare dintre noi e destept in felul lui si sunt de asemenea convins ca sunteti de acord cu mine cand spun: Ce-si face omu' cu mana lui, futere de mama se numeste!

P.S.Intr-un tren ce mergea de la Cluj la Bucuresti, in acelasi compartiment, erau o doamna mai in virsta cu fica ei, linga tinara fata statea un domn mai in virsta, in partea opusa stateau doi tinerii, un oltean si un ardelean. Tot timpul calatoriei tinarul oltean nu inceta sa faca complimente fetei. La un moment dat, trenul intra in
tunel si se aude un sarut prelung si o "cirpitura" de palma. Dupa ce trenul iese din tunel fiecare se gindea:
Doamna in virsta :
"Timpitul asta de Bosorog a incercat sa ma sarute, da' din gresala a sarutat-o pe fica mea si ea la "pocnit"
Domnul in virsta:
"Timpitii astia de tinerii au incercat sa o sarute pe asta mica si au luat-o peste gura."
Olteanu':"Zapacitul asta de Ardelean a incercat sa sarute fata , ea a crezut ca
eu am incercat sa o sarut si mi-a trasnit una."
Ardeleanu':
" Abia astept sa mai prind un tunel, sa mai imit odata zgomotul unui sarut si sa ii mai "fut" o palma olteanului asta, ca asa ma inerveza "moca" lui, de numa!"

N’apai, servus ba pula!

De vreo 10 zile alerg in tara de dincolo de stanca, cand pe sine cand pe cauciuc. Descopar colturi ale Romanicii fascinante si pline de oameni cu un stil comportamental total diferit de al meu si al celor cu care o ard prin Bukale. Lucru de exceptie de altfel, ador diversitatea, proavoaca o stare de multumire stiind ca poti alege oricand, orice, oriunde si oricum.
Acu’ 8 zile eram prin Sibiu, descoperindu-i frumusetile si personalitatea schimbatoare, un fel de adolescenta cuminte insa cu multe ganduri necurate, un fel de pasarica cu pretentie de mare pizda. O voi zice clar si raspicat, chiar daca ma veti injura, blama si contrazice, dragilor se poate si mai bine. Clasicele afirmatii ca “da da aici e mai curat si oamenii e mai educati ca la Bucuresti”, corect, mai mult nici ca pot cere, asa e, alfel as ramane acasa. Dorinta noastra a fiecaruia de a calatori vine din pofta de a descoperi lucruri pe care nu le ai la casa parinteasca. Daca Bucurestiul ar fi plin de oameni educati, curat, aerisit, linistit, calm atunci chiar m-as da cu capul de perete, caci numai vis poate sa fie sau o alta varianta a Matrix-ului. In fine, am petrecut momente misto acolo, orasul vechi e un fel de vin de calitate, daca stii sa-l gusti sa-i simti buchetul vei putea spune cu satisfactie, da coaie, se merita cei 300 de km cu chu-chu-ul. Din Sibiu imi intind haripile si zbor intr-o fuga nebuna alti 315 km poposind pe malurile Begai. Frumos orasul, pacat ca era noapte si nu se vedea prea bine, dar am avut grija sa-l descopar ziua urmatoare. Cobor din trinulet, fumez ca disperatu’ din tigara, sunt un fel de calator prin desert caruia i s-au terminat proviziile de apa, simt cum nicotina mi se aseaza dulceaga pe buze si cum gudronul cancerigen se instaleaza comod in plamani. Nu-i bai, am mai facut d’astea, inca un pic si ma las, asta e clar, tutunul nu e cel mai bun amic al meu. Cum spuneam, ma trezesc in fata garii inconjurat de eternii taximetristi, invitatii care-mai-de-care mai perverse, “hai frate, urca si hai sa mergem!”. Coaie esti bulangiu, unde vrei sa ma duci bestie? sunt o fire cardiaca si usor sensibila cand vine vorba de abuzuri verbale. Ignor cu nonsalanta libertinajul expresiei si ma indrept catre o statie de autobuz in cautarea unui taxi “de firma”. Nu credeam ca voi spune asta, asta probabil din cauza calatoritului la clasa I. Odata ce ai ajuns o treapta mai sus si te-ai ridicat din multime, deja esti altcineva, ti-e greu sa te amesteci cu plevusca. Deci stimabililor sa-mi fie cu iertaciune si restecpa, nu mai putem respira acelasi aer, am un alt statut, m-am pozitionat la un alt nivel, aici suntem mai putini si din pacate aerul e mai rarefiat. Chem pe unu’ de firma, ajung la hotel, imi arunc ochiul pe un serial, ceva pe Discovery si somn cat cuprinde. Imi fac treaba a doua zi si undeva pe la 18:00 ma trezesc in mijlocul unui mall urias, mai mari ca alea de la mama de acasa. Apreciez “cosmopolitatea” si coloritul locatiei, imi iau elan si ma arunc in multimea de oameni cu gusturi mai mult sau mai putin indoielnice insa cu bani in buzunar, sau cel putin cu card Avantaje. Mare treaba a facut FinansBanku’ cu cardu’ asta. Acum nu mai poti judeca o pizda dupa haine ci dupa intelect, ha, ce-am scos-o p’asta, face bine la orgoliul cucoanelor de asfalt. Finalizez calatoria in jungla cu toale in care femeile schimba plastic pe toale, emotii de cacat pentru o pereche de ciorapi de la Nike sau cine-mai stie ce fard de la Body Shop. Pepusha, nu mai plange cadoul de acum este de fapt apreciera lui la calitatea serviciilor prestate de mataluta pana la timpul prezent. Asa ca daca aseara doar i-ai aratat-o nu se pune problema sa primesti ceva de la Kenvelo, o breterica de la Meli Melo ar trebui sa fie suficient. Ma trezesc in mijlocul orasului, cautand cu disperare un loc unde sa pot ingurgita ceva, de preferat o specialitate banateana, insa la fel ca la Bucureci, oferta e limitata, bulz, tochitura dobrogeana, moldovineasca si un fel de gulas. Inghit in sec si-mi zic: “amice, ba pardon, mergi la clasa I, calatoresti cu taxiul de firma, ce-ar fi sa te arunci in birtul ala mexican de vis-à-vis?” corect, zis si facut. Merit si eu ceva special, din vitrina cu produse imi aleg un fel de guacamole cu sombrero si senioritas si tequilla si fasole cu salata si sos de smantana cu ketchup, totul inghesuit intr-o lipie arabeasca. Infulec la repezeala specialitatea mexicana, si parasesc locatia in cel mai scurt timp posibil. Ma mai invart prin oras inca 2 ore, mai fac o poza, mai un portret, mai o sepia sau alb-negru, timpul zbura si eu trebuia sa fiu demult in lumea viselor. A doua zi s’apropia ora plecarii, treaba terminata, dau fuga sa-mi fac bagajul, imi termin treaba si ma indrept spre gara. Viteza cu care m-am torpilat de la locul faptei se asemana cu marea evadare. Sar intr-un taxi, condus de un ardilean vero-vero. Zic, bade, lasa prostiile si in 20 fii la gara caci altfel pula spaga. A mormait ceva in barba, putin de mama, putin ca sunt “bucurestian crizat”, putin ca ma grabesc, insa la ce hal ma grabeam nu mai conta. Ii pun pe bord un barbos rosu’ sa-l stimulez. Se uita la mine si-ncepe, “n’apai ma nepote, ghe ce nu zici ashe!” ii zambesc si-I raspund, “unchesiule, daca mergi la fel de “repede” precum vorbesti, opreste ca ma duc pe jos pana la gara”. Hormonii din gagiu incep sa clocoteasca, incepe si taie intersectiile, forteaza semafoarele, ii injura pe ceilalti, claxoneaza. Zambesc, na “spargeateas” la buci, acu’ esti si tu “bucurestian” futute’n noroc. Prind trenuletul la limita, ma asez, unde in alta parte decat la clasa I, caci odata ce te-ai obisnuit cu stil cu greu te mai dezveti. Eu, la clasa I si restul populatiei suntem un fel de otet cu unt-de-lemn, ne amestecam doar la momentul in care coboram din tren. Mai bag 300 de km si ajung inapoi in Sibiu. Bibi, acelasi domn, mare boier mare caracter m-a asteptat la gara, o bomboana de baiat, imprezivibil si cu o gramada de experiente porcoase la bord mi-a aratat fata nevazuta a lucrurilor ticaloase ce se intampla intr-un oras marunt ca Sibiul. El mi-a expus situatia clasica: “coaie aici ne stim toti intre noi”, spaima cea mare fiind: “ai grija sa fii beat cand intepi pe cineva, caci s-ar putea din a doua zi sa te trezesti cu re(fe)latia pe cap”. Seara, fac rezervare la Dacos, mananc bine inainte sa plec la drum, nu se stie ce vremuri vin. Ma urc in autocar, ma asez in scaun si spre fericirea mea, calatoria o fac alaturi de un bun amic de-al lu’ Bibi. Povestim o gramda de lucruri haioase, radem si glumim, nea soferul cred ca avea ceva cu noi in schimb. Toate curbele si franele fortate, depasirile in stil vandal incep sa-si spuna cuvantul. Mari dureri de burta ce ma apuca. Facem pauza intr-un orasel, nu i-am retinut numele, eram probabil concentrat sa ma nu scap pe mine. Dau fuguta la buda si cu impertinenta clasica intreb o doamna: “de 5 mii imi dati si hartie?” imi raspunde in dulcele grai ardelenesc “pi gieam”. Tanti tu vrei sa pricepi gravitatea situatiei, e pe cale sa vina viitura, aca ca nu ma lua cu d’astea, unde e hartia? “pi gieam mai baiete!”. Intru la tron, ma asez in clasica pozitia atunci cand faci in deplasare, bucile la o palma deasupra tronului, pe de-o parte sa nu atingi cu preputul marginea colacului si sa te trezesti acasa cu o conopida in chiloti din cauza infectiei, pe de cealalta parte apa improscata sa nu te stropeasca la rozeta. Zis si facut, las toata rautatea sa iasa, ma tin disperat de clanta de la usa, strang din dinti sa nu cedeze caci altfel hales-bules cu mine si rezist cu stoicism 3 minute. Revin la pozitia initiala de stand in picioare cu o febra musculara enorma si cu mari ameteli. Fac 3 pasi, pun inapoi toalele pe mine, ma inchei la nadragi si parasesc incinta ca un golan, fara sa uit binenteles sa platesc venerabila taxa de 5 mii de lei.
Ajung in Cluj, acolo unde cei ca mine sunt iubiti ca sarea-n, nu in bucate, ci in ochi sau mai bine zis ca soda caustica pe rana. Noi le zicem lor ardeleni prosti si mototoli si ei ne zic noua mitici imbecili, deci pana la urma se pastreaza raportul. Frumos oras, dar cam mic, tinand cont ca port 45 si am compasul mare, aveam de pierdut 6 ore. Imi zic, frate, in Bukale in 6 ore abia daca reusesc sa descopar 3 cartiere. Canci, am dat 3 ture de oras in 2 ore si deja simteam ca ma plictisesc. Al dreq domn Mitica, fututi picioarele alea lungi, ca repede te mai deplasezi. Ma duc sa bag ceva pe sub nas, la indicatiile lu’ Maus ma trezesc intr-o pizzerie misto, plina de boraci de clasa a X-a la liceu care fumau si beau ca serpii. Saracilor, fuguta acasa ca vine ora Colgate si inca nu sunteti in pat. Trec peste socul vizual si ma concentrez pe aspectul numit halel. Vine potolu, iau cateva inghitituri, cand in aceeasi camera vine tanti, cred ca Ildiko alaturi de prietena ei Maroko cu Ionci si cu Barta, probabil, vorbind in dulcele grai: ciocolom, miscaio si piciao si micighet power rangers and shit. Ma uit cu mirare la ei si-mi zic “sa nu ma lasati coaie si pe mine sa ma bucur de ‘cele bucate sanatoase aflate pe dinaintea mea, sa vorbiti voi acolo in limba voastra, sa nu-mi priasca si mie deloc, hai simtiti-va voi bine, dati mai departe cu greata asta de limba, ca asa’I treaba”. Probabil Ildiko, ca-i cam jucau ochii’n cap, cred ca de la bere, imi zise mai mult sau mai putin verbal “ia cu apa coaie ca trece, ia cu apa ca-i bun si lasa comentariile alea”. Termin de mancat, platesc, ma reped la hotel, iau cele doua geamantane, le arunc in taxi si “la gara birjar, mai cu smanes, ca se poate”. Ajung in gara, ma urc in tren, cuseta, clasa I, cum ziceam, acum altul e statutul, nu mai putem sta la un loc cu “regular people”-ii de la clasa a II-a. Ma bag in cuseta, ma fac comod, ma arunc in pat si dau s’adorm, atipesc un pic si ma trezesc ca intraga incapere se hurducaie cu mine. Senzatia e similara cu cea a dormitului intr-o sita de cernut faina, totul se zbenguie, fosneste si trosneste. Las capul in perna si ma bucur ca nu e cel mai mare cutremur trait vre-odata. Adorm intr-un final, moment in care ego-ul imi zice plin de satisfactie, hai coaie ca-i mai trait o zi, pai vezi ca se poate “bucurestiene”.

P.S. Intr-o zi pe tren, intr-un compartiment, intra o doamna cu un copil in brate. Se aseaza pe bancheta si asteapta bucuroasa alaturi de plod plecarea trenului din statie. La un moment dat ocupantii compartimentului, observand copilul incep sa exclame nelinistiti: "Vai doamna ce copil urat, este chiar hidos, va rol sa-l luati d'aici, puneti-l pe hol sau sus la bagaje!".
Femeia indurerata de cele auzite incepe sa riposteze: "dar cum va permiteti, este copilul meu si-l iubesc asa cum e!" La un moment dat, intra in peisaj si Badea Cartan, care odata asezat pe bancheta, scoate frumusel din valiza o bucata de slana, o paine cu cartofi si o ceapa de apa. Scoate frumusel si suriul si incepe tacticos sa savureze bucatele. Iarasi forfota si heaos. Din amabilitate, intreaba Badea pe toti din compartiment daca vor sa serveasca, la un moment dat adresandu-se si doamnei cu copilul: "n'apai serviti stimata doamna, ca-i buna, slana buna de la Timisora!", doamna vizibil rusinata "Nu multumesc frumos, sunteti dragut, dar nu vreau" la care Badea, nedumerit, lasa cusma pe ceafa si exclama in dulcele stil clasic "n'apai daca dumnevoastra nu vreti poate vrea maimuta!"

Continuarea post-ului de mai jos


ca tot au mai ramas cateva de scris la trebusoara de saptamana trecuta, si cum timpul imi permite mai mult ca altadata sa continui, nu voi ezita s-o fac. Da mintilor pervere, s-o fac, chiar de mai multe ori, sa finalizez povestea de mai devreme. Si pentru ca "Mihai" mi-a oferit cateva sugestii, voi fi mai atent la folosirea limbii lu' Chuck Norris, Chris Rock si multi altii.
Asheadear, frica numarul 6: aia cu insuratu'. Aici, pa subiectul asta s-ar putea scrie romane, adevarate istorii ale culturii si civilizatiilor. Te intrebi inainte sa faci pasul cel mare daca se va schimba ceva. Da-mi voie amice sa-ti spun cinstit si zambitor: "esti un imbecil", daca crezi ca totul va fi la fel. Totul are alte conotatii, certurile din vremea buna care se soldau cu lungi partide de amor in clasicele locuri "pe unde apuci" se vor transforma in urlete de lupta. Iti vei vedea partenera de viata, actuala sotie in cele mai nastrusnice ipostaze: "aia cu cutitu de bucatarie in mana", "aia in care isi rupe hainele de pe ea, nu pentru ca ti-a pregatit o surpriza, ci pentru a nu se pata cu sange cand te va plezni in cap cu un obiect contondent", "aia in care, zana ta va metamorfoza plansetul cristalin in urlet de lupta" si seria poate continua cu lejeritate debordanta. Daca tu credeai ca ingerasul de langa tine va fi mereu aceeasi iti pot spune stimabile in dulcele stil clasic "you were so wroooooooonng about it".
Frica numarul 7: adrenalina creste, tensiunea arteriala iti joaca feste, palpitatiile se destrabaleaza cu organismul tau stors de vlaga, palmele transpoira in nestire si nicotina iti da o stare de voma. Da stimabile, la intalnirea de gradul IV cu extraterestrul de ma'sa ma refer. De ce ti se pare stupid sa treci prin ashea emotii? pentru ca viitorul tau indoielnic si nefericit depinde de asta. Iti imaginezi ca daca zana de langa tine e numai lapte si miere, frumosa, desteapta si devreme acasa, face treaba buna la orizontala, crezi ca si maica'sa de ce n'ar fi la fel? Pai in primul rand ea, adica ma'sa e un fel de amestec oriental de marijuana cu o tenta usoara de opium si in egala masura de heroina, ca un ceai verde cu aroma de lamaie, placut la simt insa devastator pentru cur. Sfatul meu e sa-ti iei o vaselina cand te duci la prima vizita, o sa usture mai putin. Placuta doamna este experta in a nimici reprezentantii sexului opus, uita-te la tac'su, nu sufla-n post, a aut grija sa-i starpeasca orice speranta de mai bine. La primul contact, o strangere de mana timorata, o remarca mai taioasa la adresa dansei si vei vedea cum povestile cu varcolaci incep sa devina realitate. Dintr-o singura miscare a bratului te poate trimite la podea si sotul iti poate confirma asta. Asa ca lasa visele acasa, ca daca o tii tot p'a ta cu "comunistii au fost de cacat" si democratii "sunt cu muia" s-ar putea sa te tintuiasca de perete cu o privire demonica si un subiect legat de slabiciunile barbatilor. Prieteneste zic: fi placut sa laptele si "smooth" ca mierea, caci altfel, copulatul de actualitate s-ar putea transforma in miscari ample de antebrat. Zambeste, fi amabil, strange din dinti si din buci 2 ore ca n-o fi foc, bea o gura de apa plata, zi Tatal Nostru si s-ar putea sa ai ce calari si maine, altfel devii pieton in lumea celor singurei.
Frica numarul 8: daca e prea mica? la capitolul asta nimeni nu te poate ajuta, roaga-te sa te tina muschii limbii si sa ai dexteritate ridicata, caci altfel te-ai cacat in batista. La drept vorbind toti doctorii sustin sus si tare ca 7 cm ar trebui sa fie suficienti, la fel ca Bill Gates cand a lansat Windows, 16 MB de RAM sunt mai mult decat tot ce-ti trebuie. Si s-a inselat intr-un mare fel, caci in ziua de azi fara 1 GB de RAM nici Solitaire nu mai joci. Ce-ti ramane de facut daca nu se incadreaza in standarde? roaga-te sa ai puterea lu' David Coperfield, aia cu iluzia sa o faci s-o vada mai mare ca in realitate sau tehnica sa-ti fie la picioare, daca nu, aplica sfatul batranilor "trage zilnic de ea si uda de 2 ori pe saptamana la radacina".
Frica numarul 9: nu o sa orbesti, poti sa-i dai in cap pana nu mai ai suflare si lichid de frana. Pe Discovery ziceau astia ca piezi zinc, ceea ce s-ar putea sa-ti aduca o pereche de ochelari. In conditii normate si de maxima siguranta de folosire a dispozitivului ai putea face asta de maxim 7 ori pe saptamana, ca dup'aia supralicitezi si s-ar putea sa se usuce si sa cada.O gheara'n aparate face bine la istalatie si doamnelor, dca traiti cu impresia ca al vostru nu, noi toti ceilalti din jurul lui spunem ca el da. Toti o fac, insa e la fel ca in Mafie, toti stim de asta insa nu discutam in camp deschis. E dureros, stiu ca da, aceste vorbe "doare" insa e adevarat. Observati-l cand e plictisit, relaxat si cu un zambet imbecil pe fata desi n-a mai bagat de mult mana la blana, nu va insala cu alta ci pur-si-simplu i-a dat-o-n cap lu Cheloo, a dat mana cu popa, a lustruit baioneta,... and shit.
Frica numarul 10: ce-o sa alegi la 60 de ani: o tinerica de 18 ani proaspat coapta sau o bunaciune de 50 ani? Aici tu esti singurul care-si poate raspunde la aceasta dilema. eu inca mai am batai de cap!Si cu astea fiind zise dragii lu' taica, declar acest subiect inchis pentru continuare, deschis pentru dezbateri. Las in laturi prostiile si constiinta masculina, trag cu sete din clasica tigara, privesc adanc pe gem la trecatori, injur un pic primarul si guvernul, mai dau un "ding" pe messenger, un ochi pe vreun site porcos si-mi aleg din vitrina vietii un nou subiect cu o noua tema!

P.S. pe cai, daca nu, pe curand!

P.S.2: Un arab se duce intr-o discoteca de swinger-i. Isi baga niste whisky, se culca cu oricine in stanga si in dreapta dar din greseala o ia si la bas. A doua zi il cuprind remuscarile si se duce la moschee, la imam pentru ase confesa :
-Am fost la femei aseara, m-am cam pilit, m-am culcat cu multe femei si din greseala am luat-o in cur ...
Imamul ii spune ca e foarte grav si ca daca vrea sa fie iertat, sa se
prezinte a doua zi cu 15.000 de dolari. Arabul pleaca foarte incantat ca va fi iertat,dar incepe sa se gandeasca ca e suma cam mare. Pe drum vede o biserica si
chiar daca nu e religia lui, se gandeste ca poate obtine o iertare de pacate
mai ieftina. Intra in confesional si incepe sa povesteasca :
-Am fost la femei aseara, m-am cam pilit, m-am culcat cu multe femei si am
si luat-o in cur...
Popa ii zice : daca vrei sa fi iertat fiule, vino maine cu 10.000 de dolari.
Arabul pleaca mai fericit, dar pe drum vede o sinagoga si isi zice ca
evreii sunt foarte buni in afaceri si poate o sa obtina de la ei un pret
mai interesant.Intra in sinagoga, il vede pe rabin si incepe : Rabi, stiu ca nu e
religia mea, dar ma gandeam ca poate o sa gasesc iertarea la dvs, pentru
ca aseara am fost intr-o discoteca de echangisti si m-am cam pilit, m-am
culcat cu multe femei si din greseala am luat-o in cur...
Rabinul ii zice : Nu-i nici o problema, vino maine cu o sticla de Fanta,
una de Cola, ceva sticksuri si covrigei.
Arabul ramane cu gura cascata: Asta e tot ce trebuie sa fac ? Imamul mi-a
cerut 15.000 de dolari, preotul 10.000, iar aici doar cateva sucuri ?
Sunteti sigur , Rabi?
Si rabinul ii raspunde :
-Desigur, asa e la noi, de fiecare data cand un arab o ia in cur,
organizam o mica petrecere...