Thursday, June 18, 2009

Porumbeii de pe strada Eminescu

da fratilor, stiu ca n-am mai scris de mult si fara mine viata e pustiu, da' deh, e criza, de personalitate probabil si din cauza asta am renuntat pentru o vreme sa-mi mai vars gandurile online. Din nefericire pentru pudici paharul iar s-a umplut si simt nevoia profunda de a da p'afara tot ce stiu. E cam acelasi sentiment pe care-l are un barbat atunci cand a stat "singur" mult prea "singur" o perioada lunga de timp si i s-au cimentat bilutele de pofta. Doamnelor, nu rositi, stiti la ce ma refer. In fine, revenind la subiectul in discutie, yo cu ochiu' meu critic, observai niste lucrusoare ce vin sa-mi intareasca convinderile misogine. Ca un baietel cumine si ascultator am iesit ieri la o scurta plimbarica prin orasul meu de suflet, sentimente de bucurie, ura, dezgust si satisfactie se amesteca in inima mea mica si neagra. Si in timp ce navigam prin marea de masini contemplam la adevarurile vietii. E clar, fara femei am fi singuri, goi, lipsiti de satisfactie si bucurie. Zac in trafic a semafor, a dracului strada devine o cursa cu obstacole, plina de ura si ambitii personale. In timp ce dau muzica la maxim in masina, cobor geamul si las ritmul lent si apasator sa se inalte in marea de manele. E cald, soarele ma chioraste printre parasolar si ramele de la ochelari, bobitele de sudoare se unesc si se strang deasupra sprancenelor, injur, da' nu ma ajuta la nimic. Ma resemnez, o doamna cocheta, blonda, trecuta de mult la varsta 3a da' rebela si "out there" - ceva in genu' Carrie Bradshaw navigheaza intr-un X6 printre noi toti, fraierii cu alea mici, pardon, masinile mici. Incerc sa o ignor, da' ceva-mi spune sa stau cu ochii pe ea, ceva minunat urmeaza sa se intample. O urmaresc cum face slalom printre masinile alea mici si urate. Drumul se ingusteaza, e fortata sa fie atenta, da' la ce bun, da-o'n pula mea de oglinda retrovizoare, fraierul are Casco. Frumosul X6 se decoreaza instantaneu cu o dunga adanca, fulgii de vopsea sar, rana e si mai profunda, pana la tabla, si Cariie isi continua drumul impasibila. Inaintez 3 metri, pe trotuar doua domnisoare sic se pliba la brat. Una este brueta cu parul lins cealalta roscata cu parul ondulat. Amandoua merg relaxat, un pas la 3 secunde. Isi povestesc agitate ca doua maimute care se bat pe banane cum cat de prosti si insensibili sunt barbatii, cum prietenul roscatei si-a luat talpasita. Tristete mare, bruneta mai ca lacrimeaza din compasiune, pana si mie mi-a dat o lacrima, sau poate era doar o picatura de transpiratie, nu mai stiu exact, la urma urmei cui ii pasa, in acceptiunea generala noi, purtatorii de preputuri suntem niste insensibili. Ceva imi distrage atentia, un taximetrist se baga in fata mea, ma apropii de semafor, mai sunt 3 masini, mi se rupe. Renunt sa-mi ma mai enervez. Muzica urla si se inalta peste strada noastra chiorata de soare, incinsa de soare, luminata de soare, sa-l fut in gura de soare, e peste tot si mi-e cald. Continui sa spionez, e o zi minunata, ce altceva ar mai putea aparea la orizont. O doamna, plinuta, ca sa nu zic grasa, ca sa nu zic supraponderala cara cu greu o sacosa uriasa, un fel de sac cu manere. E sofisticata, doamna, poarta palarie de soare, o fusta stramta, sau fosta larga, nu-mi dau seama, cusaturile se lupta sa o "tina inauntru". Paseste atent, pastele mamii lui de primar, n-a facut trotuarul de 4 ani, e plin de gauri. Tocurile inalte sunt sensibile la teren accidentat. Si doamna paseste, respira greu, e dificil ca 2 picioruse sa sustina 10000 de kile, probabil pentru tocuri e si mai greu. Inca 2 pasi si se impiedica, mainile sunt in aer, jumatatea de vaca cu manere se inalta si ea, palaria pare un OZN ce se indreapta spre nava mama. Drama, lacrimi, blesteme, insensibilitatea mea specific masculina ma lasa impasibil. Sunt cu ochii la semafor, e mai rosu decat de obicei si tine super mult. Ma asez in scaun confortabil visand in continuare cu ochii deschisi. Soarele ma mangaie acum parinteste pe frunte, pe par, pe toata fata, imi ridica gandurile negre si furia. Imi place de el, e ca o mana uriasa care ma ridica peste masini si ma face sa vad lumea de sus. In stanga mea, o alta domnisoara, insotita de o alta si o fetita. Buclele-i blonde si chipul luminos ma fac sa zambesc. O minte inocenta, inca ne patata probabil de aventurile mamei sale cu barbati insensibili, imbracati cu prost gust, imbecili si inculti. Un stol de porumbei se aseaza pe cabluri, snopul de cabluri mai bine zis. Sunt atat de multi si atat de multe cabluri. Se uita unii la altii, se uita la noi, fraierii inghesuiti in trafic, se uita la cladirile gri si la masinile colorate. Se balanseaza dupa cum adie vantul, isi traiesc viata urbana intr-o maniera relaxata, parca prea relaxata. Se gainateaza. O ploaie cu stropi colorati in alb, negru si gri cade pe strada noastra insorita, calduroasa si aglomerata. Stropi de materii fecale Columba palumbus se lipesc de parbriz, de capote, de trecatorii de pe strada, si furia capata cote alarmante. Probabil niste porumbei (masculin, plural) nesimtiti, insensibili si vulgari care-si exprima deschis sentimentul fata de orasul meu natal si oamenii ce-l populeaza, indiferent de sex, varsta, categorie sociala, educatie, nationalitate si orientari sexuale.

Cam atat.

P.S. Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru ca a omorât-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, sotia mea era asa de proasta încât nu am putut să mă controlez si a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită si dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuiette o familie de pitici. Părintii au 1 metru si copii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm .
- În ziua respectiva i-am spus sotiei:
- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
-Da, răspunde sotia sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, va închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul "fragment" ca sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea lângă mine cu o carte în mana si îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână si îi spun "Draga mea, asta e o carte în limba franceză Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română" .
- Asta e bună dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ăla nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitate de măsura a suprafatei blegule.
- Ala e hectar draga mea.
- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
- Ala se numeste nectar spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
- Nu se spune duo se spune duet.
- Ma scoti din sărite, cum dracu de esti asa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu sabiile
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limba dar am simtit ca mi se face negru în fata ochilor si nu m-am mai putut stăpâni si am aruncat-o pe geam.
Liniste în sala. judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.

P.S.2 - melodia zilei Thomas Haardell - Blow your mind