Friday, November 17, 2006

A fi sau a nu fi un mic Che


in tinerete aveam impresia ca ma pricep la oameni si la tipurile lor, sa le spunem categorii, caci la fel ca fiecare vietate de pe planeta asta adunata intr-un atlas ne clasificam in functie de mai multe aspecte. Bunul simt observ insa ca nu si-a gasit locul sau nu a fost o valoare suficient de comuna si puternica pentru a se impune pe aceasta scara. Imi este greu sa inteleg cat de usor ne este sa ne punem in spate blana de neanderthal, sa ragaim si sa ralim (a se citi flatulenta) fata de ale noastre prietene sau ai nostrii prieteni, cat de simplu este sa casti cu zgomot, sa-ti suflii nasul in public, sau sa alergi cu unghiutele vre-o bucata de mancare printre dinti. Astea ar fi probabil reminiscentele noastre animalice, fie ca ne tragem din maimute, delfini sau cel mai probabil din melci, lipsiti de coloana vertebrala. Acum ceva timp aveam sa cunosc acel standard al prostiei si nerusinarii crase, acel om marunt, fara scrupule sau majuscule indiferent de pozitia lor in cadrul numelui. Pe langa nesimtitul din metrou care te ia la coate si te calca pe picioare fara sa se sinchiseasca, cel care scuipa in mijlocul strazii sau se scarpina in nas, este mult mai mare, un adevarat concept. Aceasta entitate traieste in fiecare dintre noi, hranindu-se zilnic cu erorile noastre de comportament, cu acele injuraturi scapate la nervi, cu acele mici ocheade prelungite la cine-mai-stie ce decolteu, cu urlete si racnete indispensabile oricarei discutii in contradictoriu. In timp exista doua posibilitati: fie creste si devine o forta puternica asupra noastra, sau il lasam acolo mic, indiferent si lasat sa moara de foame. Mai demult cineva zicea in felul urmator: "Oamenii sunt ca vinurile, in timp devin fie sampanie, fie otet" ce este si mai suparator, este ca unii nu-si mai iau timpul necesar transformarii ci fac trecerea de la vin la otet instantaneu, calcand peste personalitatea celui de langa el, calcand in picioare orice limita a bunului simt. Che, ala din titlu, este o prezenta simtita din ce in ce mai des in oamenii de langa noi, fie ca ati reusit sa il depistati, fie ca nu, este acolo facand misto de tot ce e in jurul sau, adica tu.

P.S. Intr-un templu shaolin:
Discipolul:
- Prea intelept si onorabil Maestru, poti sa-mi explici diferenta dintre o
perla si o femeie?

Maestrul:
- Diferenta, gandacel mic si umil, consta in faptul ca perla poate fi
insirata pe la ambele capete, iar femeia numai pe la un capat.

Discipolul (confuz):
- Dar, Maestre, da-mi voie sa contrazic intelepciunea ta himalayana,dar am
auzit ca unele femei se lasa insirate pe la ambele capete!

Maestrul (cu un suras):
- Pai acelea nu sunt femei, sunt adevarate perle.

1 Comments:

Anonymous Anonymous said...

"I see it in the people that do the real work, and what's sad in a way is that the people that are the most giving, hardworking, and capable of making this world better, usually don't have the ego and ambition to be a leader."

1:51 PM  

Post a Comment

<< Home