Tuesday, February 20, 2007

Everybody in ze Casa ....mare


melancolia din mine pusa pe foaie ieri mi-a atras numai vorbe de "lauda". Mesaje si emailuri de genu "lasa-ne prietene cu texte d'astea, unde te crezi in filme porno" sau "uitati-va lume la asta ce dume are'n el, zici ca e scrisoarea lu' Petre Roman catre noua lui bucata". Iertata-mi fie imprudenta de a vorbi deocheat pe blog, voi suporta cu stoicism sarcasmul si rautatile insa nu voi tolera impertinenta, nah c-am zis si o vorba de dex. Ieri dimineata, urcat in costumul de ginerica, cu cea mai scrobita camasa pe mine, mai sa-mi faca rana la gat gulerul, plec voios spre birou, cu planuri mari de a iesi pe seara ca bajetii de corporatie la o cinzeaca in mi(l)jlocul Bucureciului. Planu' suna infailibil (numai dume ce-am in mine, deja publicul devine agitat si plin de ura, cred ca de la Dex-ul de pe birou mi se trage), aveam locatia stabilita, rezervare si un zambet fericit imi trona pe fata. Motivul era deja stabilit, ziua de nastere a lu' Maus, toate mergeau ca pe roate. Ajungem si la locatie si de ce nu hai sa dam si nume la Casa Capsa. Cand eram mic ma tot aburea taica-miu, ca "bah taranutle daca nu ai fost macar o data la Casa Capsa, in bar la Melody sau la Trocadero ai trait degeba, mi-ai respirat aerul aiurea si mi-ai mancat resursele in zadar". Ashea ca probabil din cauza gazelor de esapament am zis sa mergem acolo. Ma asteptam la comunismul neoclasic in care era decorat restaurantul insa la urmatoarele chiar nu m-am asteptat, tinand cont ca Nenea Capsa a fost la vremea lui un centaur ca sa zic ashea, un Greucean cu 3 perechi de boashe. Pentru cei care nu au habar si se scapina in nas cand aud acest nume click aici.
Cladirea cu geamuri fumurii gazduia la acea ora intr-una din sali o conferinta, o intrunire anuora cu Asociatia Ecologista, probabil baietii veniti de la o taiere de brazi sa-si racoreasca inimioara cu o stecluta cu cicorica. Intram in Hotel, ne orientam din priviri catre restaurant, intram in incapere si privim la cea priveliste minunata exclamand in gand "you must be shitting me". Un nene burtos cu o privire hulpava la antricotu' de miel ce se odihnea in farfuria lui, cu picaturi de grasime in barba si pe pieptul cameshei purtate pana la refuz trona mai ceva ca Jubba din Star Wars in sala mai mult lunga decat lata. Zambim amabili chelnerului ce abia isi purta costumatia inspre noi, probabil obosit de la caratu' alimentelor stimabilului de mai devreme, lasam hainele la cuier si asteptam sa ni se indice masa la care vom sta. In fine, ajungem la masa, ne asezam, ni se aduc ustensilele si cele necesare pentru a manca, schimbam doua vorbe, insa instinctul meu de fata mare imi spune sa verific daca asta era locul in care trebuia sa sarbatorim cu fast aceasta zi speciala. Privesc in jurul meu, o masa imparateasca plina cu bunatati isi etala splendorile mai rau ca o panarama de pe centura si ca peisagiul sa fie complet de la o masa din celalalt colt al camerei se intindea in toata incaperea o ceata groasa de mahoarca. Zic, atata risipa de mancare, nimeni nu serveste, da' macar sa-mi arunc un ochi ce tipuri de carne de pe 'cele platouri s-ar putea sa-mi parvina in urma comenzii. Cerem de beut, vine si acoolul, vine si sucul, mai schimbam doua vorbe, mai un ochi pe meniu. La fel ca la celelalte restaurante meniul "plin" de delicatese continea doua lucruri din carne de miel, 5 din carne de porc, ceva vita p'acolo si in rest porc. Specialitati romanesti: cam 3 feluri, pai fratioaru' meu, hai ca poate sunt pretentios, sa-ti traiasca .... numa' Bulz, Tochitura moldoveneasca si mamaliga cu branza si smantana se mananca in toata tarisoara asta? sau s-a gandit Dr.Oetker sa le faca si p'astea la plic, ca e mai usor. Pai s'atunci de ce sa vin la restaurant? sa ascult Radio Romantic la Casa Capsa?, sa mananc orice fel de mancare cu cartofi prajiti similari alora de la Mac Donalds? sa ma uit in jurul meu si sa admir prost gust si lipsa de simt estetic in cea mai crasa maniera? Pai cam d'aia amice, daca esti prost si pui botu' la toate pozele antice si de demult, la toate site-urile cu informatii din 'cele mai "complete si functionale". Al dreaq Domn Mitica, ma facui si de data asta, parca eram ala din bancu' cu' pinguinu', si cu banii luati si cu treaba neterminata. Inainte de a poposi in acel local fara gust si cu o atmosfera de motel, imi ploua in gura cu gandul la al tort Joffre si toate bunatatile facute de maestii cofetari ce au salasuit acum ceva vreme prin acele locuri minunate, lasand in urma lor traditii si retete pazite cu pretul vietii. Canci, inghetata, strudel si cam atat? M-as enerva, as urla un pic la cinve, sunt convins ca nu e adevarat, sunt sigur ca am nimerit in Restaurantul pentru fraieri, sigur mai e si o zona ascunsa si interzisa veneticilor si celor ca mine, trebuie sa mai existe o urma de speranta. Din pacate, fumul de tigara se ridica usor, berea reveni la temperatura camerei, privirile calde ale Mausului imi ofereau caldura si intelegere. Si inima nu mai batea asa de tare si totul reveni la normal, poate doar sentimentul de tristete amara continua sa ma domine. Sa ma fi nascut prea tarziu pentru a ma bucura de micile nestemate de alta data, de cafenele cu iz parizian, de chelneri burtosi si veseli, de un meniu cu cel putin 30 de preparate romanesti de la mama lor, de dulciuri facute in bucataria restaurantului, de bere la tap de calitate, de locuri de parcare? Nu cred, mai sunt locuri minunate, poate ascunse unui ochi neinformat, unu' il stiu, Trocadero, pe-al doilea inca il mai caut.

P.S. Un gagiu pofticios nevoie mare intra intr-un restaurant. Se aseaza pe scaun la masa, cheama un ospatar si exclama plin de bucurie: "Ospatar, o ciorba de burta te rog".
- Sigur ca da stimabile!
Pleaca ospatarul se intoarce in 20 de minute trecute fix cu ciorba musteriului. Incepe sa purceada in a savura ambrozia, insa la un moment dat intre dinti ii ramane un fir de par. Il scoate dintre masele, isi smulge cateva fire de par de pe corp din diferite zone, le compara, rezultatul vine implacabil: "Ospatar, floc!"
Vine ospatarul, cu scuzele de rigoare, elimina ciorba veche si aduce alta nou nouta. Acelasi incident. Stimabilul se ridica in capul oaselor, da cu servetul de masa si cu pasi apasati se indreapta spre bucatarie. Intra in incapere, cand ce sa vada, bucatarul amesteca cu palosul in cazanul de ciorba de burta. Gagiu exclama cu stupefactie: - pai ce faci stimabile, n-ai lingura? Ba da dar din pacate n-am smantana!

P.S.2 prin ochii altora lumea e mai frumoasa! No shit!

1 Comments:

Blogger andreea said...

super tare copile super tare,
nu ma pot abtine sa nu rad,
mortal articol.
chiar mi-a placut, si am dat mai departe :))
asa ca poti sa o tii tot asa cu mistourile si bataia de joc ...la adresa tuturor.

4:04 AM  

Post a Comment

<< Home