Romanu' e un imbecil! - serial
inainte sa aruncati cu rosii stricate in mine sau oua, varza si alte alimente trebuincioase organismului ganditi-va o secunda. Sigur va mai aduceti aminte de ecranizarea romanului lui Marin Preda "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni". Sunt convins ca va amintiti si secventa in care, erou plincipal era in biroul unui nenea politaiu' si spunea acolo niste lucruri despre el. Secventa ar fi cam asa:
Politaiu': si zici ca ai facut filosofie? Ia zi si mie dom'le ceva despre filosofia asta, zi o propozitie filosofica!
Eroul: Gandesc, deci exist!
Politaiu': pai cum adica, ca eu nu pricep. Si scaunul ala de acolo, exista, da' nu gandeste, adica el nu exista?
Prea complicat. Hai ca-ti dau eu un exemplu: omu' e un intrigant!
Extrapoland un pic la subiectul nostru de discutie ajungem la afirmatia de mai devreme. Corect, nu toti sunt ashea, unii mai drepti si mai corecti, altii mai spineless motherfuckers, dar in final toti o apa s'un pamant adica romani. Nu mi se permite nici o clipa sa-mi uit originile, adica toti aia 23 de milioane de oameni, care in principiu ar avea aceleasi trasaturi ca si mine. Pai cum ashea? Pai uite simplu dragi unchiesului. Ieri, frumoasa zi de duminica, oameni veseli, copii urland, alarmele de la masini urlau cu spor, n-aveam somn. Ma indrept spre cea mai apropiata Cofetarie sa-mi achizitionez niste prajiturele. Eclerul cu nes mi se pare genial. In cofetarie, tanti care muta prjiturile din vitrina frigorifica in sacosica cetatenilor platitori de taxe se spala pe maini in crema de la ele, asta dupa ce in prealabil pusese mana pe niscaiva bancnote si maturase cu spor prin incinta. O alta stimabila cu un simt al observatiei mult mai puternic decat bunul simt incepe sa urle in gura mare, ca asa ceva nu se face intr-o tara civilizata si ca tanti cu dulciurelele ar trebui sa poarte manusi. Initiatoarea conflictului, ca nu apucai sa zic si despre ea, avea in brate o jigodie de caine care urla cat o tineau rarunchii (si tanti si jigodia, un fel de duet cu animale din diferite specii). Si atunci in cel mai clasic stil romanesc, au inceput sa curga urlete si tipete, una la cealalta aruncandu-si vorbe de mare valoare. Papushelelor, desi aveti paru' alb si floci la cur vorba lu' taica, de ce puii mei nu sariti sa va luati la bataie, frisca la discretie, crema si alte accesorii la tot pasul. Parca le si vedeam intr-un razboi nebun, in care zanica cu cainele, scoate cuiu' de la jigodie, numara pana la 5 si o arunca peste inamic, iar tanti cofetara inarmata cu o foaie de placinta pe post de scut contraataca cu o rafala de mini tarte si mini amandine. In fine, dupa 10 minute de galceava se despart cumetrele, dand uitarii micul incident. In general, romanasii, natie de cacat si lipsita de bun simt si organizare, de cate ori au o discutie in contradictoriu incep sa urle ca descreieratii. Sindromul oamenilor mici si neimportanti se aplica in cazul lor. Alt exemplu concludent imi sare in ajutor contracarand injuriile si dezaprobarile aduse de cititori dumneavoastra. Veneam de la Cora, ca orice roman care primeste 1 data pe luna, uneori poate chiar mai des, bonuri de masa. In drum spre casa, semafor, unu' coteste stanga, alt descreierat venea in urma lui cu cel putin 100 km/h. Se evita unul pe celalat, portierele se deschid, mortii, mamele, sotiile incep sa se prinda in hora injuraturilor. Pumnii zboara, ciocanele se agita furibund prin aer, picioarele si genunchii isi ating tinta, buze umflate, ochi vineti, luneta sparta, nervi risipiti. Am putea s-o tinem asa pana la ziua, la ce bun insa? Daca INCA nu suntem in stare sa ne ordonam la scarile rulante conform desenunlui, adica mai pe romaneste: pe dreapta se stioneaza, pe stanga se urca treapta cu treapta, cum pula mea sa fim in stare sa ne calmam si sa vorbim omeneste unul cu celalalt. Ca doar d'aia ne-a dat Dumnezeu gura, sa ne sarutam si sa bagam diverse lucruri in ea, iar urechile sunt cel mult pentru design, nu ca ar avea vreun scop functional.
Si in loc de puncte puncte (...) o mica concluzie de capatai pentru generatia admiratoare de Playboy si fetite desuchete. Lasati fratilor nervii si dracii, nu mai ridicati vocea, lasati beutura si cutitele acasa, nu va mai bateti ca prostii. Faceti o cheta mica, dati un ban la panarame si eliberati-va de stres, endorfinele salveaza fraierul crizat.
P.S. Sotia: Iubitule... Ce faci?
Sotul: Nimic.
Sotia: Nimic?.. Pai de-o ora tot studiezi certificatul nostru de casatorie.
Sotul: Cautam data expirarii...
inainte sa aruncati cu rosii stricate in mine sau oua, varza si alte alimente trebuincioase organismului ganditi-va o secunda. Sigur va mai aduceti aminte de ecranizarea romanului lui Marin Preda "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni". Sunt convins ca va amintiti si secventa in care, erou plincipal era in biroul unui nenea politaiu' si spunea acolo niste lucruri despre el. Secventa ar fi cam asa:
Politaiu': si zici ca ai facut filosofie? Ia zi si mie dom'le ceva despre filosofia asta, zi o propozitie filosofica!
Eroul: Gandesc, deci exist!
Politaiu': pai cum adica, ca eu nu pricep. Si scaunul ala de acolo, exista, da' nu gandeste, adica el nu exista?
Prea complicat. Hai ca-ti dau eu un exemplu: omu' e un intrigant!
Extrapoland un pic la subiectul nostru de discutie ajungem la afirmatia de mai devreme. Corect, nu toti sunt ashea, unii mai drepti si mai corecti, altii mai spineless motherfuckers, dar in final toti o apa s'un pamant adica romani. Nu mi se permite nici o clipa sa-mi uit originile, adica toti aia 23 de milioane de oameni, care in principiu ar avea aceleasi trasaturi ca si mine. Pai cum ashea? Pai uite simplu dragi unchiesului. Ieri, frumoasa zi de duminica, oameni veseli, copii urland, alarmele de la masini urlau cu spor, n-aveam somn. Ma indrept spre cea mai apropiata Cofetarie sa-mi achizitionez niste prajiturele. Eclerul cu nes mi se pare genial. In cofetarie, tanti care muta prjiturile din vitrina frigorifica in sacosica cetatenilor platitori de taxe se spala pe maini in crema de la ele, asta dupa ce in prealabil pusese mana pe niscaiva bancnote si maturase cu spor prin incinta. O alta stimabila cu un simt al observatiei mult mai puternic decat bunul simt incepe sa urle in gura mare, ca asa ceva nu se face intr-o tara civilizata si ca tanti cu dulciurelele ar trebui sa poarte manusi. Initiatoarea conflictului, ca nu apucai sa zic si despre ea, avea in brate o jigodie de caine care urla cat o tineau rarunchii (si tanti si jigodia, un fel de duet cu animale din diferite specii). Si atunci in cel mai clasic stil romanesc, au inceput sa curga urlete si tipete, una la cealalta aruncandu-si vorbe de mare valoare. Papushelelor, desi aveti paru' alb si floci la cur vorba lu' taica, de ce puii mei nu sariti sa va luati la bataie, frisca la discretie, crema si alte accesorii la tot pasul. Parca le si vedeam intr-un razboi nebun, in care zanica cu cainele, scoate cuiu' de la jigodie, numara pana la 5 si o arunca peste inamic, iar tanti cofetara inarmata cu o foaie de placinta pe post de scut contraataca cu o rafala de mini tarte si mini amandine. In fine, dupa 10 minute de galceava se despart cumetrele, dand uitarii micul incident. In general, romanasii, natie de cacat si lipsita de bun simt si organizare, de cate ori au o discutie in contradictoriu incep sa urle ca descreieratii. Sindromul oamenilor mici si neimportanti se aplica in cazul lor. Alt exemplu concludent imi sare in ajutor contracarand injuriile si dezaprobarile aduse de cititori dumneavoastra. Veneam de la Cora, ca orice roman care primeste 1 data pe luna, uneori poate chiar mai des, bonuri de masa. In drum spre casa, semafor, unu' coteste stanga, alt descreierat venea in urma lui cu cel putin 100 km/h. Se evita unul pe celalat, portierele se deschid, mortii, mamele, sotiile incep sa se prinda in hora injuraturilor. Pumnii zboara, ciocanele se agita furibund prin aer, picioarele si genunchii isi ating tinta, buze umflate, ochi vineti, luneta sparta, nervi risipiti. Am putea s-o tinem asa pana la ziua, la ce bun insa? Daca INCA nu suntem in stare sa ne ordonam la scarile rulante conform desenunlui, adica mai pe romaneste: pe dreapta se stioneaza, pe stanga se urca treapta cu treapta, cum pula mea sa fim in stare sa ne calmam si sa vorbim omeneste unul cu celalalt. Ca doar d'aia ne-a dat Dumnezeu gura, sa ne sarutam si sa bagam diverse lucruri in ea, iar urechile sunt cel mult pentru design, nu ca ar avea vreun scop functional.
Si in loc de puncte puncte (...) o mica concluzie de capatai pentru generatia admiratoare de Playboy si fetite desuchete. Lasati fratilor nervii si dracii, nu mai ridicati vocea, lasati beutura si cutitele acasa, nu va mai bateti ca prostii. Faceti o cheta mica, dati un ban la panarame si eliberati-va de stres, endorfinele salveaza fraierul crizat.
P.S. Sotia: Iubitule... Ce faci?
Sotul: Nimic.
Sotia: Nimic?.. Pai de-o ora tot studiezi certificatul nostru de casatorie.
Sotul: Cautam data expirarii...
2 Comments:
ce-i aia laza " sa ne ordonam la scarile rulante conform desenunlui, adica mai pe romaneste: pe dreapta se stioneaza, pe stanga se urca treapta cu treapta "???... du-te ma de aici , cu """ VACILE ASTEA PRIMITIVE """ chiar crezi ca in urmatorul secol vor invata un lucru atat de simplu si de banal !? eu zic ca nu . O sa mai treaca ceva ani , o sa mai intram odata in UE-ul natiunii si poate poate .....nepotii nostri or' avea si ei parte macar de un lucru atat de banal.......bafta lor !
sper ca intr-o zi, nu stiu exact care o sa intram si noi in rand cu lumea, probabil lumea a 3-a, acolo unde ne e locul. Civilizat - un concept mult prea strain de noi
Post a Comment
<< Home