Friday, March 23, 2007

Gratiae, latinescum est!



Bah nenicule, eu nu inteleg o treba, fie capacitatea mea limitata de a surprinde ideile si idealurile unei persoane, sau a mai multor, fie incapacitatea persoanei sau persoanelor respective de a-mi starni vreo reactie. Ma vad uneori pus la zid de idei aparent nastrusnice sau care se doresc a fi speciale. Blog-ul, o treaba pe care fiecare isi poate da cu parerea ashea cum vrea muschii lui. As numi fenomenul un fel de almanah online in care unu' isi da cu parerea despre un subiect si altii citesc in pauzele de masa, de cafea sau cand pur-si simplu-si baga pula in ea de munca. Imi imaginez Internetul, din punct de vedere al unui blogger ca un top urias de foi virtuale pe care poti bate campii cu gratie. Devii un fel de Dee-Dee mult mai iritanta si mai agasanta decat aia din desene animate. Pe cine stresezi si freci la icre? Pe ala care intr-o zi ordinara de munca, alearga disperat spre o oaza de relaxare. Am citit cateva scrieri intelepte, de fapt impropriu spus am citit, mi-am aruncat un ochi pe cateva vorbe adunate intr-un format oarecare, incepand din coltul din stranga sus si coborand in diagonala pana in coltul din dreapta jos. Am asteptat sa rad, sa mi se umple curu de lacrimi, sa ma enervez, sa ma stresez, sa ma plictisesc, nimic. Vorba aia veche de la neamuri "am venit bou si am plecat vaca". Subiectele sunt comune, vorbele sunt alese, unii aleg cuvinte din dex cu incarcatura sentimentala pentru cititor, adesea aceasta apostrofand "ce dume are asta/asta'n el s-a terminat". Altii merg pe varianta injuraturilor, cu multe puli, coaie si alte organe genitale sau alea de mama, fii, copii si multe alte. Interesant, sa mi se fi aplecat asa de tare de lucrurile marunte si sa nu le mai vad farmecul? Zic, sa fi ramas asa de goi pe interior incat nimic nu ne mai misca? Clar, sacul fara fund a ajuns la cusaturi, nu-l mai tin buzunarelele nici daca-I da cu sictir. Ma plictisesc, intr-un stil barbar citind cuvinte si nu experiente. Mi sa incretesc outele cand vad o vorba de la Cartarescu sau de la Plesu. De fapt cam toti trecem prin aceleasi sentimente, unii de bucurie amestecata cu extaz altii de frustrare si neintelegere. Din pacate au devenit un fel de cliseu numai bun de agatat pizde la o cafea in colt de strada la pauza de pranz. Ce citesti? Cartarescu! Hai sa ne-o tragem! Avem tendinta de a imprumuta valori si lucruri de care suntem straini, facem lucruri doar pentru ca asa se poarta, e hip, e in, trendi si mai ales in tendinte. Imi amintesc de clasicele asociatii studentesti - si cei care au fost membrii si cetesc 'ceste randuri ironice vor urla din toti rarunchii in contra - in care intrai nu neaparat ca impartasesti niste valori sau ca vrei sa le inmultesti, ci doar pentru ca la bibilioteca au facut gagii misto de tine, la cursuri toti iti rad in scarba. Vrei sa faci lucruri, sa demonstrezi ceva cuiva caruia "his dick breaks". Asa ca, din cand in gand, mai fac un fel de turism sexual pe bloguri, admirand si aratand cu degetul lucruri care-mi plac si lucruri care ma lasa rece. Ma intreba cineva acum putin timp, daca sunt pesimist. Nu, nici pe departe, sunt cel care care-ti baga-n casa intunericul. Pesimismul e un concept strain si mult prea departe de mine. Sunt un simplu om, cu un spirit de observatie mai critic, probabil din cauza vremilor in care imi desfasor activitatea. Cacaturile cotidiene ma inspira numai la lucruri bune. Sunt prea simplu si needucat in cele ale scrierii si vorbirii pentru a avea conceptii, asteptari, facultati sau aspiratiuni. Valorile se lipesc de mine ca nuca de perete, insa "respectul pentru semeni" declar fara falsa modestie: "e la rang de arta". Sunt convins ca fiecare dintre noi e destept in felul lui si sunt de asemenea convins ca sunteti de acord cu mine cand spun: Ce-si face omu' cu mana lui, futere de mama se numeste!

P.S.Intr-un tren ce mergea de la Cluj la Bucuresti, in acelasi compartiment, erau o doamna mai in virsta cu fica ei, linga tinara fata statea un domn mai in virsta, in partea opusa stateau doi tinerii, un oltean si un ardelean. Tot timpul calatoriei tinarul oltean nu inceta sa faca complimente fetei. La un moment dat, trenul intra in
tunel si se aude un sarut prelung si o "cirpitura" de palma. Dupa ce trenul iese din tunel fiecare se gindea:
Doamna in virsta :
"Timpitul asta de Bosorog a incercat sa ma sarute, da' din gresala a sarutat-o pe fica mea si ea la "pocnit"
Domnul in virsta:
"Timpitii astia de tinerii au incercat sa o sarute pe asta mica si au luat-o peste gura."
Olteanu':"Zapacitul asta de Ardelean a incercat sa sarute fata , ea a crezut ca
eu am incercat sa o sarut si mi-a trasnit una."
Ardeleanu':
" Abia astept sa mai prind un tunel, sa mai imit odata zgomotul unui sarut si sa ii mai "fut" o palma olteanului asta, ca asa ma inerveza "moca" lui, de numa!"

0 Comments:

Post a Comment

<< Home