Da Bucuresti

de multa vreme aud lumea venita in Bukale fie cu afaceri, fie in vizita, fie doar in trecere, ca orasul e murdar, ca oamenii sunt prosti, ca e plin de blocuri si de cladiri de prost gust. Corect, in fata aceastor afirmatii nu-mi ramane decat sa intorc si celalalt obraz. As fi un infam sa declar ca Bukale e diferit de epitetele enumerate anterior. Cosmopolit oras, plin de fite si mereu in tendinte, a starnit dinaintea timpurilor noastre invidii si priviri rautacioase. Sa fim seriosi, o scurta incursiune pe harta timpului si descoperim ca cel care a pus bazele maretei capitale europene a fost o ruda d'a lu' Nea Becali, mai specific stimabilul si venerabilul Cioban Bucur. Care la un moment dat, in timp ce se odihnea dupa o scurta aventura mioritica se gadi dupa cum il taie capu'. Adicatelea sa nu se mai preumble el peste tot prin Valahia ci mai bine sa faca acilea un oras. Zis si facut si ashe aparu Bukale prin 1459. Si s-a transformat in multii ani ce au trecut peste el intr-un voinic de toata frumusetea, cum ar zice basmele noastre. Si lumea a venit aici, si-au construit case, palate, muzee, gradini de vara, terase fistichii pline ochi de zanici frumoase de picau si prastii mai ceva ca cele din zilele noastre. Si ilustru Caragiale, desi nu de prin partile locului, cu sublimul sau umor acid a surprins in flagrant decadenta societatii mondene bazata pe micile frantuzisme si parizienisme avute ca pachet de bune maniere. Si au trecut razboaie peste el, domnitori i-au calcat pragul, au crescut prin gradinile Cismigiului, si-au plimbat dosurile prin cele mai de seama cafenele cu cele mai alese bucate. Un pic de rabdare fratilor, ajungem si acolo imediat, nu va grabiti ca va plesneste portjartelu'. Ashea, revenind la istorie, au aparut palate, au aparut biserici, totul a inflorit ca o conopida mare si frumoasa. Insa era clar ca lucrurile nu puteau ramane asa pentru mult timp, pentru ca mai apoi au venit altii si mai rai, au darmat si au construit peste frumusatele locurilor urataniile de cladiri pe verticala. Mari si multe in bulevard, de cu seama sa ascunda mizeria si putreziciunea din spatele lor. Am facut cam ceea ce face pisica cu rahatul. Oamenii de prin partea locului, au plecat, au murit, s-au mutat si au venit altii in locul lor, altii au fost detasati aici. Asa ca dragii unchesului, cei care mai sunt pe aici, din neamuri de bucuresteni inca se mai deosebesc de restu'. Sunt convins ca ati vazut pe strada sau prin parc, cate un bunel imbracat la costum, aranjat, cu esarfa in buzunarul de la piept, pantaloni calcati la dunga si palarie cu bor. Si nu, nu este vreunu iesit de la spitalu' de nebuni, sau un melancolic incurabil, ci este cel in ale carui vine mai curge a cincea parte sange din Bucuresti, iar restul e poveste. Azi, neamu' s-a corcit, s-a spalacit, valorile de altadata au ramas simple amintiri mazgalite pe vreun perete al vreunei cladiri ascunse sub metrii intregi de reclame. Au veni din toate colturile tarii si au ramas aici numai mizeria, si graba, si mitocania amestecata cu indolenta crasa. Si in fuga lor apriga au ridicat atata praf incat acesta s-a asezat implacabil pe palatele de alta data. Si le-a disparut si luciul acoperisurilor, si culorile vii ce alta data le dadea savoare, si-n urma lor au ramas vechi si ponosite hainele. S-a pierdut in negura timpului respectul pentru oameni, bunul simt, clasicul simt al umorului de calitate, muzica buna, si fanfara Cismigiului s-a topit ca si cand n-ar fi cantat vreodata. Roata Mare din Herastrau a uitat sa se mai invarta, lebedel din Cismigiu zac lehamite sub o cortina de otel, un fel de cusca insa mult prea mica pentru ele. Nici Hanul lu' Manuc nu mai are portile deschise, iar la Caru' cu Bere lumea se uita de la distanta si se intreba ciudat "de ce sunt frate cocos si pisica deasupra dragonilor de metal de la intrare. Ce prosti astia, n-au fost in stare sa faca si ei, oric cocosi ori pisici". Ar fi poate lesne de'nteles ce-au vrut vechii oameni de prin partea locului sa aduca in mintea oricarui om cu carte si cu spirit de initiativa. O voi zice tare si-n engleza, cu ocazia asta ma asigur ca cei ce vor ceti aceste randuri vor intelege mai bine: "from dusk 'till dawn". Si deci, vizitatori ai altor plaiuri, e murdar, e ponosit, oamenii sunt mizerabili si cu caractere marunte si libidinoase, fatarnici si increzuti, fandositi si mironosite la tot pasul. Nu va mai stresati in zadar, cei ce vin sa vada asta - cu asta vor pleca, cei ce vin sa descopere frumusetile si minunatiile - asta vor vedea. Bukale, surprinzator de ametitor!

P.S. Ciobanul Bucur, statea priponit in par si-si admira mioarele pascand pe miriste. La un momet dat apare un OZN din care coboar o chestie verde. Se apropie chestia de el, un fel de Alien, deschide gura, din gat ii iese un alt gat, din care iese un alt gat, din care la randul lui iese un alt gat si ii mananca toate oile. Apoi aratarea se duce la la cioban si incepe aceeasi procedura, cu gatu' din care iese un alt gat moment in care Badia Bucur il priveste si afirma cu naduf: Hai date-n gatu matii!