SPQR


Ashea cum ii place lu’ Ich sa scrie despre grozaviile lumii pe care o vede si o descopera la fiecare pas, o va face si acum si in repetate randuri pana ne vom satura de ele, de grozavii zic, si eu si voi in egala masura. Voi asterne cateva imagini pe de o parte pitoresti pe de alta parte infioratoare de-ti vor face parul, scuzati cacofonia, maciuca. Ca la fiecare aventura, imi place un pic sa scot ochii oamenilor cu nesabuintele si netrebniciile lor, sa arunc in ei cu cele mai stricate rosii si cele mai putrezite oua. Multi va veti intreba de ce toate astea? - pentru ca nu sunt la televizor mon cher sa schimb canalul cand am chef, ci se intampla in fata mea. Sa purcedem in aventura romana (de la Roma capitala tarii in forma de cizma) mentionand ca la orice feedback ca aspectele pozitive primeaza.
E bine sa spui lucruri frumose despre lucrurile cu adevarat frumoase si nu mint cand afirm ca Roma este o perla neagra, frumos aranjata pe un inel de aur alb. Si e meritul sau, al celor care acu’ ceva vreme construiau ceea ce avea mai tarziu sa se gaseasca in manualele de istorie ale generatiei de hamburgheri si sucuri de calitate indoielnica. Probabil o parte dintre cei care citesc ‘ceste randuri scrise cu iscusinta isi sterg ketchup’ul intins pe fata. Rad cu 10 guri, cu pofta si cu sete, imi las privirea sa alunece pe minunatiile ascuse in burta pamantului, ruine si ramasite ale celor care odata trageau cele mai mari chefuri si petreceri de se ducea vestea ca de popa tuns. Ajung Duminica pe plaiurile lu’ Traian, Quintus Auraelius, Maximus si multi altii. Cobor pe scara avionului mai ceva ca gratia din reclama la Peoroni, fac cu mana discret spre multimea ce avea sa ma intampine cu fast, flori si luat in brate copii, mamici cu sutiene in mana si lacrimi de bucurie in coltul ochilor. Privesc cu incredere si-mi zic in barba mai ceva ca Baia-Zid: yes biciz, daddy’s here! Cu Maus langa mine si cu Bibi2, urcam intr-un autobuz si spre cetate voinici mei, sa cucerim tot, sa-mi scald privirea in minunatiile ascunse ale Romei, sa ma imbat cu parfumul antic al ruinelor, sa-mi aduc aminte cu placere cum ma freca la icre ala de istorie in liceu cu ale lui povesti despre stramosii mei. Trecem pe sub arcul zidului vechi, poposim in fata Garii Termini, ne aruncam bagajele la o tanti cu o casuta frumoasa si incepem ceea ce avea sa se numeasca mai tarziu: "...". Stradute fandosite, mai rau ca feciorele de la liceu, fistichii si pline de viata, oameni luminosi si plini de ei, turisti si aerul vechi. Cladiri de bun gust, in acealsi stil vechi parca facute acum 2000 de ani, aceeleasi caramizi roscate pamantii, aceleasi coloane romane, aceleasi acoperisuri tiglate, acelasi miros de castane prajte. Soarele straluceste si parca iti invita pasii pe cele mai luminoase alei si bulevarde, “Ce nebunie frate”, cum ar zie MJey, scutere si masinute din cele mai mici. Unii se uita la monumente, altii cu un fel de telecomanda la ureche asculta vorbele iscusite ale unui ghid, altii indeasa in ei, suzata-mi fie expresia vulgara MacDonad’s. Toti avem acelasi scop, fie sa furam monedele de un euro din Fontana di Trevi. Pardon, am zis ca vorbim de bine si dup’aia de rele, oops, ma’bad dog! Ashea, cat p’aci s-o iau prin ceapa. Si ne urcam si ne coboram pe stradute, ca nu degeaba-i zice orasul celor 7 coline. Mi-am scuipat plamanii la atata efort, sa urci pe o straduta, sa cobori pe alta, iar sa urci una iar sa cobori alta, un fel de carusel urban, nu-i saga. Ca un mic circuit, recomandat celor care nu au foarte mult timp la dispozitie ar fi urmatorul: Gara centrala – Roma Termini fuguta pana la Teatro delle Opera si apoi stanga pe bulevard pana la baza, imposibil de ratat baza caci e formata din niste scari ce dau fix la borcanul cu dulceata. Adica mai pe romaneste in Forul lui Traian, unde in mijloc stajuieste cu mandrie ceea ce Muzeul de Istorie din Bucureci numeste Columna lui Traian. Da avem si noi o copie, pentru cei ce nu au chef sa bata 2000 de km. Mergand roata prin stanga se deschide un bulevard incapator si plind de asiatici inarmati cu camere digitale, un fel de spioni, foarte mici si foarte galbeni ce fotografiaza tot ce misca. Asa ca daca ati ajuns in piata, nu miscati, ca s-ar putea sa apareti prin cadrele lor. Pe bulevard, cum priviti inainte aveti in dreapta Casa Armatei, o cladire uriasa frumos construita si pastrata in urgia timpului, urmata apoi de Forul Roman si Palatino. Forul si Palatino sunt in acelasi complex. Cum treceti de poarta pasiti intr-o lume zbuciumata cu un trecut indoielnic dar de bun gust. E ca si cum ai degusta un vin vechi, mai intai buchetul, parfumul ce-ti inunda narile si-ti trezeste simturile, gustul ce-ti trezeste la viata papilele gustative si textura ce te face sa visezi. Un fel de orgasm, dar mult mai puternic si mai plin de energie. Continuand pe bulvard tot inainte, dai cu ochii de Colosseum, o bestie de cladire care secole la rand a vazut cele mai negre grozavii ale timpului si Arcul lui Constantin daca nu ma insel. Pierdeti-va prin multime, faceti poze, admirati visul nebun al unora si realitatile altora, incarcati-va bateriile cu parfumul de aventura. Dupa ce ati dat ocol la toate astea, indreptati-va spre Fontana di Trevi, in partea opusa, si apoi fuguta pe strada marilor creatori de moda ca Armani, Versace, Prada, Swarowski si multi altii spre Piata di Spania, iar de acolo drept pana la Piata del Poppolo. Admirati pitoresul amestecat cu boem, un pic de grotesc insotit de baroc si asezonat cu gotic pe alocuri, iar peste toate astea deshideti urechile sa auziti toate limbile pamantului. Ai impresia ca acolo a fost Turnul din Babel, zambiti si haladuiti. Pastrati o zi pentru Muzeul Vatican, acolo unde Papii au indesat cele mai neasemuite comori ale lumii, fresce si sculpturi, tapiserii si alte bogatii ale pamantului. Infruntati cu stoicism coada de la intrare caci o alta lume vi se va deschide. Dupa betia cu nestemate, fugiti si curatati-va la Basilica San Pietro apoi cu pasi repezi pe bulevard pana la Castelul San Angelo. Bucrati-va de privelistea din varful turnului, admirati anticul imbinat cu modernul. Apoi popositi pe podul San Angelo pana in piata Cavour si de-acolo pe stradute pana la Panteon, lasati-va privirea sa zburde pe coloanele din marmura si acoperisul in forma de ou. Iesiti din multime piezandu-va urma la o terasa din imprejurimi pentru un pic de odihna si o masa pe cinste. Reincarcati, aruncati-va frumusel in toale de strada si indreptati-va spre O’brian’s, O’Rourke, O’groats si multe alte pub-uri irlandeze pline de Guiness si ale pint-uri ale genului. Lasati-va imbatat de acool si pitorescul amestecat cu cosmopolitul, trageti frumusel dintr-o tigara, daca sunteti fumatori si priviti spre cer. Mai bine nu se poate, istorie intr-o cupa plina de alcool si veselie. Drink it up and enjoy!

P.S. SPQR - Senatus Populus Que Romanus

P.S.2 Doua bete de chibrit - unul ars, celalalt intreg.
Cel ars, incovoiat, se tavalea de durere...
La care celalalt ii zice:
- Ti-am zis in p..a mea sa nu te mai scarpini in cap!!!