Am fost, am si ne-am intors. aventura de Craciun pe plaiuri sasesti, in tara Angelei a inceput pe 22 decembrie, dupa sudoare si lupta cu zborul de 2 ore alinat de eternul si binefacatorul crizatilor, prietenul de nadejde - Distonocalmul. Aventura avea sa inceapa undeva seara, pe strazile intortocheate si totusi luminoase ale Munich-ului. Orasul in sine e plin de prosti si de sasi batuti in cap care in timp au stiut sa-si organizeze viata asa cum nu vor reusi cei de teapa mea in 10 generatii. Spiritul sarbatorilor de iarna ardea in vene, isi cerea jertfa de beutura si carnati, spiritele rele ma trimiteau ca pe un zombi catre cosmeliile cu dulciuri si turta dulce, catre terasele unde berea e frate cu carnatu' si amandoi rude de gradu' 1 cu romanu'. Cum intrai pe strazile din centru istoric, mireasma te lua din drum mai rau ca aroma de la Stere, nu realizai cat de repede ai investit 10 euro in 3 sanviciuri cu carnat si mustar. Sa revenim.
Am ajuns in aeroport, ma apropii de cusca in care stateau doi sasi inspumati, cu stampila in brate gata sa afle secretele fiecarui romanel dornic de aventura bavareza. Urlam ca un copil agatat de coltul geamului "da vreau, da vreau si eu in Germanica, va rog lasati-ma sa trec" si sasul se uita crucis la mine intreband de zor intr-o engleza a la Borat detali picante. Aici incepe dialogul international intre eu - baiatul de oras spilcuit si gelat, cu zambet feciorelnic si sasul arian cu miscari rigide si plin de el:
Sasul: scopul vizitei, vacanta sau afaceri!
Eu: vacanta (zambesc si gandesc ironic - am venit sa dau iama in tot ce are Bavaria mai frumos, am venit sa fac misto de voi si de stilul vostru de viata, am venit sa dau cu pietre imaginare in ceea ce voi numiti civilizatie, ha (a la James Brown) )
Sasul: unde veti sta pe perioada vacantei?
Eu: la hotel (saracule) - zambesc
Sasul: cu ce veti ajunge acolo?
Eu: cu un mijloc de transport, stie el(arat spre geam la amicul care ne astepta)
Sasul: are masina?
Eu (in gand): coaie nu stiu, ne ganeam sa ciordim una de aici de pe langa aeroport ca e mai ieftin
Eu (vociferez):nu, cred a vom merge cu metroul. Arunc o privire fugara spre Maus, care o rupea in nemteste cu sasoaica draguta, in 30 de secunde avea deja stampila pe pasaport zambindu-mi de dincolo de linia de Finish.
Incep sa disper, sasul nu mai conteneste cu intrebarile.
Zambesc in continuare fortat, explic pe scurt ce am de gand sa fac in Alemagnia pe perioada sederii, sasul imbecil se uita, e clar incurcat, scot nite cuvinte in engleza pe care nu le pricepe, e nedumerit, al dracului roman, a dat de bani, pleaca de Craciun in Germania si acum ma mai si baga in ceata cu engleza lui. Se uita in pasaport, vede stampila de iesire din tara, rasufla usurat, fie, pune stampila.
Zambeste, ii zambesc ironic: Merry Christmas, you fucking nazy!
Plecam din aeroport, urcam intr-un fel de metrou-tren, cand pe sus cand pin subteran. Ajungem in oras cam in 20 de minute, in prostia mea intreb - "La ce distanta e aeroportul de oras" - 100km mi se raspunde. Clipesc, e normal frate pentru astia, la viteza cu care se misca lucrurile aici ramai cu impresia ca tu, Flsh Gordon al Romaniei te misti ca cel mai patetic melc.
In fine, ajungem la hotel, ne cazam, mergem in camera sa ne lasam acareturile, deschid usa camerei, simt cum Vichy-ul nu-si mai face efectul, fata incepe sa-mi cada cu fiecare pas in incinta incaperii - un pat, 50 de cm in jurul lui, cel mai mic frigider din lume in care incapea cel mult o doza de bere, si o baie turnata, dintr-o bucata, adica o cutie pentru dus si cacastoare. Ma frec la ochi, hmm, cred ca am nimerit in camera alea care face curat. Zambim si ma incercam o data, acelasi efect, receptionera ne spune cu gura pana la urechi ca pozele cu camerele, alea de pe site sunt facute cu lentla wide angle - saracie, faci misto de mine, arat a soarice de laborator sa ma arunci in cutia de chibrituri ridicata la rang de camera?
Trecem si peste asta, primim o camera mai mare, muuuuuuuult mai mare, dar doar a doua zi. Ma uit la Maus, ea la mine, hai sa mergem sa ne facem de cap in orasul asta, trebuie sa fie si lucruri misto ce abia asteapta sa fie descoprite. Mergem sa ne plimbam, ciudat sentiment, o liniste bizara ma intepa in timpane, in mijlocul strazii putem vorbi unul cu celalalt fara sa urlam, hmmmm, nu urlu cat ma tin puterile pentru a ma face inteles, sunt nedurit, insa imi revin repede, frate astia nu claxoneaza, d'aia putem avea o discutie civilizata chiar si in mijlocul strazii. Un lucru insa ne bulverseaza, e e cu toti biciclistii astia care trec super aproape de noi zicandu-ne ceva in germana - cred ca era ceva de mama, dau sa-l injur, privesc in jos sa-mi iau elan, cad observ cu stupoare ca baietii au pista pentru biciclisti, exact pe acolo pe unde ma plimb eu. Of, civilizatie, sa-mi fie cu iertare, stiu ca asa e normal, dar la mama acasa biciclistii se pot plimba pintr-un singur loc, pe aleile din parc, caci pe strada sunt tinte vii pentru masini.......