Actul al II-lea - cina cea de spaima


Ajungi la restaurant si privesti uimit circul grotesc din jurul tau, lumea dantuieste, bea peste masura, unii dau o buca la wc, don’soara de onoare, aia pe care ai fi intepat-o si tu, e calarita de cel mai bun tovaras al tau, iti zimbeste si-ti ureaza Casa de Piatra fraiere, te-am pus eu sa semnezi ca o iei? Dar asta e, inghiti in sec, te asteapta o vesnicie de NU, N-ai voie, Unde te uiti si alte exclamatii. Iti vii in fire, te uiti la nasi, ei iti fac cu mana si se asigura la fel ca la biserica, ca nu ai nici o intentie de a parasi tarcul. Daca o faci, exista tac’tu si tac’su, gata sa te placheze la cea mai mica ezitare. Te invarti in jocul nebun al notelor, nu mai conteza ca mata are in cap un fel de gaina jumulita sau coc, nici nu mai conteaza ca seamana cu Penes Curanul. Masa ei la fel, zici ca au luat un cuibar de oua si l-au asezat ca pe coroana pe cap, ca deh, e nunta la astia mici. Tac’tu si tac’su sunt deja bauti, e prea mre povara, tac’tu cu gandul la tine, ca de-acum in colo vei fute aeeasi pizda, pana la adanci batraneti, si pe zi ce trece o sa se faca si mai urata, si mai afurisita, si va racni din ce in e mai tare. Tac’su dispera, ca stie ca ce i-a facut el lu’ nevasta, asa ii vei face si tu lu fi’sa. Dar toate bune, lumea petrece si se bucura de fericitul eveniment. Se incinge hora fantastica si toti se invart in cerc dand din picioare ca apucatii, rad unii la altii si chiuiesc de-ti vine sa le spargi capul, suncile se agita, femeile mai plinute si-au uns corpul cu alifie si s-au inghesuit in rochia cea mai stramta, nasturii sunt incordati la maxim, si tu gandesti, sa moara trei vecini de-ai mei daca i se rup lu’ asta cusaturile de la rochie se revarsa. Ai vrea sa-i spui papusa, mai usor ca-ti plesneste port’jartelu’ si nu avem ambulanta aici, si lumea continua sa se invarta in cerc, si voalurile de matase care ar trebui sa protejeste corpul de priviri fugare, plutesc in aer pe ritmul nebun, lasand garsimutele adunte pe spate sa joace in placere.
In toata fuga nebuna de picioare umflate si transpirate se mai rataceste cate un copilas pierdut de mama. Turma nebuna il joaca in picioare, il prind de maini si-l invartesc pana se face verde la fata si boraste toate dulciurile infulecate pe apucate la biserica. Muzica iti suna isterica in urechi, sotia te priveste agale, prietenii iti multumesc ca ai iesit din scena futaiurilor pe apucate si totul nu mai este decat un zgomot infernal in urechile tale mult prea mici pentru o aventura asa de mare.
Va urma………………sincer 

P.S. Restaurant frantuzesc, mirele si mireasa se sorb din priviri, se mangaie si se saruta.
Apare ospatarul.
Mirele se lumineaza si e gata sa comande, strange din buci si zice
- Am dori specialitatea casei!
Aduce ospatarul doua farfurii cu melci asezonate cu patrunjel si sos tartar.
Mirele alearga de 5 minute un melc prin farfurie, sotia asteapta ganditoare o solutie.
Mirele intreaba stanjenit ospatarul cum sa serveasca delicatesele, primeste indicatiile de rigoare si cu un zambet larg incepe sa le puna in practica.
Dupa alte 2 minute de efort sustinut trage cu gura din cochilie, insa nici urma de carne de melc.
Se opreste, isi evalueaza sansele cand se uita mai atent: melcul se tine de cochilie si cu o lacrima in coltul ochiului stang exclama plin de placere si extaz:
- Asa dragule, suge-o, suge-o!

Nunta la romani - actiune in trei acte

Actul I















Ne-am obisnuit cu totii ca de 2000 de ani ne place sa ne dam in spectacol, sa imprumutam de la alte popoare tot ce au mai “frumos”, maimutarelile si filfizonariile speciilor superioare. Ce vedem in vest se poate aplica si la noi, nu mai conteaza aspectul, boemul se amestea cu grotescul, inesteticul cu peisajul si maimutarelile puse in pachet de bune maniere. Asa incepem fiecare zi de weekend, cand se da dezlegare la nunti, mai abitir ca dezlegarea la peste. Asa cum spune religia nu te casatoresti cand ai chef, sunt cateva reguli de care trebuie sa tinem cont, si atunci cand stabilesti ziua nuntii trebuie sa iei in calcul mai multe aspecte, daca vrea Cel de Sus, daca vrea mama ei, daca vrea tatal ei, nu ca ar conta prea mult parerea lui dar asa ,ca deh, si el a investit acolo in facere, a dat de doua ori din cur, si outele lui au zamislit un miliard de campioni, care mai de care mai iute si mai stiut in ale penetrarii, partea amuzanta e ca desi, la fel ca in vorba aceea amuzanta, multi sunt chemati putin sunt alesi, 5 minute de fericire o vesnicie de griji si emotii; apoi trebuie sa fie si ea e acord, ca deh numai cu jumatate nu se face fericire. Desi credeai ca totul e gata, mai e un aspect de care trebuie tinut cont. Planetele sunt aliniate, stelele iti zambesc la fel ca in bancul clasic, Sanatate – stelele iti zambesc, Fericire – stele iti zambesc si mai tare, Bani – stelele se caca pe ele de ras. Trebuie sa se tina cont ca viitoarea printesa sa nu depuna icre, atunci chiar se duce totul de rapa, rochia e prea stramta, lumea prea se holba la ea, tu ai fata de imbecil si o pune pe ganduri, ce dracului a vazut la tine in tot timpul asta. Sa ne intoarcem la oile noastre, toate bune si frumoase, din 365 de zile ale anului o alegi pe cea in care toate ies asa cum trebuie, dupa o saptamana in care probezi 100 de costume, faci lucruri pe are nu credeai ca o sa le faci vre-odata, cum ar fi alesul resturantului, florilor, invitatiilor de nunta si alte cele trebuincioase fastuosului eveniment, tocmeli cu latarii, popii, etc. te declari satisfacut. Vine ziua care ar trebui sa fie magica, te pregatesti, parintii trag de tine in stanga si in dreapta, te aranjeaza, iti sterg sudoarea de pe frunte, si te aseaza ca pe o papusica stricata langa viitoarea miresa. Un moment Kodak ar spune unii. Esti idealul fiecarui maimutoi cu putica in pantaloni si visul fiecarei pizde cu ambitii de sotie. Ajunsi la biserica, tinerii nostrii semi-insuratei se pregatesc de eveniment, pasesc in biserica alaturi de prieteni, rubedenii, amici, colegi de munca, straini adusi de ai tai la nunta pentru cotizatiile obisnuite. Astia micii trebuie sa-si cosntruiasca un viitor armonios, si cum a faca asta saracutii ca deh sunt la inceut, asa ca noua astora mai mari ne revine responsabilitatea sa punem prima caramida la viitorul camin, sau mai bine zis cuibusor de nebunii. Ajunsi in fata altarului, incepe parintele sa povesteasca ceva, cum ca toti inaintea nostra au facut asa, cum Adam a dat o coasta pentru o femeie asa cum si-a dorit-o. Pai la o adica nu as mai avea niciuna daca asa sta problema. Noi de ce nu mai avem privilegiul asta? Sincer cred ca la momentul respctiv s-a pus problema, primul venit primul servit, ceilalti, sa-si caute. Nu-i nimic, gata, ai gasit-o, o iubesti si o vrei alaturi de tine toata viata, si in clipa in are crezi ca ai scapat incep lucrurie serioase. Juri cu mana pe Cruce si pe Evanghelie ca ai s-o iubesti, ai s-o respecti, ai s-o aperi de toate relele, ca ai sa treci inot Dunarea la 0 grade daca ti-ar cere, si atunci simti arenalina pompand pana in varful degetelor, ai fugi, si totusi ceva te tine pe loc, probabil curiozitatea. Ce poate sa fie mai rau, te uiti la ai tai, mamicuta plange, tac’tu e in agonie, ma’sa si tac’su ei sunt fericiti, restul sunt bucurosi. Fiecare cu motivele lui ,care mai de care mai ascunse, tovarasii tai te sustin, clasicul, lasa frate ca poate asa e mai bine, acum are si el ce fute. Prietenele si colegele tale isi dau coate, uite draga cu ce urata se insoara, mai bine o mai ardeam cu el 1 luna si eram eu in locul lu’ asta. Singura persoana careia nu-i poti interpreta privirea e cea care si-a legat mai mult sau mai putin viata de a ta. Pasarica care (iertata-mi fie cacofonia - intentionata) iti sta in stanga, are un zambet imbecil pe fata, si nu stii cum sa abordezi problema. Daca o intrebi ce are, pune mana pe Sfnta Cruce si-ti trage una cu ea in cap si clasicul:Iar incepi? Si mai bine stai in banca ta, asculti mai departe ce iti spune parintele sa faci, ti se pune pe cap o coroana de rege si ti se da sa mananci un piscot si sa bei 3 guri de vin. Cati nu si-ar fi dorit ca in cupa aia sa fie 2-3 distonocalme sau un bulin de exctasy, dar nu e decat vin. Te gandesti in sinea ta, coaie rege, ce pula mea, sunt stapanul lumii, eu cu calul meu aici in stanga si cu outele stranse de emotie, de ciucurel nici nu mai zic, e atat de mic incat a intrat inauntru. Dar partea comica, pe cat de lungi sunt promisiunile si juramintele pe care le faci tu ca baiat, pe atat de scurte sunt ale ei. Vrei? Da vreeaaaaaaaaauuuuuuu, suna din partea ei. La tine juri sa faci, sa dregi, sa nu aia sa nu ailalta, si daca faci sa-ti cada, sa ti se usuce, sa arzi, sa nu mai poti, si zici si tu hai, bine, fie, ca doar n- venit lumea degeaba aici. O iau, asta e, si daca n-am ales bine, sa ma fut in norocul meu, ai jurat, ai pus inelu, ai zis Amin si ai fugit ca un bandit la drumul mare, iei alaiul colorat dupa tine si te indrepti spre circul vietii tale, petrecera de zile mari, ca deh, acum ca ai semnat, ca in leasing, trebuie sa o arati la lume.............................................................va urma.

P.S. Adam cu Eva se pimbau prin Rai. Intr-un moment de liniste si armonie spirituala, Eva il intreaba pe Adam:
- Spune-mi Adame, ma iubesti?
Adam ii raspunde:
- Am vreo alternativa?

Dusmanul meu-limba romana!

asa cum ziceam dragilor, revin in arena literaturii de dormitor, cu un nou subiect, pe care de ceva vreme il consider special. Nu de putine ori am surprins situatii deosebite, in care limba romana a luat forme mai putin asteptate. In liceu si prin scoala generala ne-am batut capul cu tot soiul de nuvele, istorisiri, povestiri si alte ale genului, am citit, am inteles si am lacrimat cand puiul a murit de frig, cand caprioara a decedat subit, cand privighetoarea si-a dat duhul pe foile cartii, cand gandacelul urla in gura mare la puradelu' ce-l sufoca si nu primea nici un rezultat. Am incercat in timp sa tin pasul cu generatia mea, sa citesc si sa iau aminte, asa cum zicea cineva de mult, sa trag niste invataminte din lectia de viata a unora. Asa am si facut, m-am nascut pentru a matrasi limba romana, pentru a face greseli de ortografie, pentru a uita cate o cratima pe ici pe colo, pentru a pune niste timpi in propozitii fara sens, pentru a bate campii fara a avea un verb, nici macar la al doilea rand de text. Sunt vinovat? poate ca sunt, poate ca nu, poate ca mediul in care m-am dezvoltat a fost prea sec, poate ca daca nu bubuia reactorul de la Cernobil, poate daca mi-ar fi placut mai mult sa citesc. a fost o vreme in care inaintasii nostrii, cei pe care ii numim parinti, isi investeau si ultimul banut in carti, pe langa clasicele bibelouri si alte lustre cu brate si mobila din aceea roscata modulara. Era un alt stil de viata. Nu m-am vazut niciodata, un mare narator, in scris, insa intotdeauna m-am avut si ma am cu vorbitul, insa nu de putine ori, am descoperit ca cele doua se completeaza reciproc. Sunt unii care scriu ca dracu si vorbesc sublim, sunt altii care vorbesc in doi peri dar cand vine vorba de scris, dulceata privirii, mai rar insa cei care scriu si vorbesc frumos, asa pe intelesul fiecaruia. Descopar la fiecare pas ca limba romana e o jungla, in care daca te afunci, nimeni nu te mai scoate, toti stau pe margine si dau indicatii pretioase, insa nimeni nu se aventureaza dupa tine. Am avut in timp tot soiul de materii, cu care m-am luptat, carora le-am facut fata sau spate, dupa caz, insa nici una nu mi-a fost un asa mare dusman ca limba romana. Un profesor imi spunea, cand eram flacau, ca limba romana este una dintre cele mai complexe limbi pe care o poate vorbi si studia o natie, am luat de la toti care au trecut prin spatiul Carpato-Danubiano-pontic (asta o stiu de la istorie) tehnicalitati ale vorbirii, cuvinte complexe, unele mai usoare altele mai melodioase, altele ca pixu'. Italienii, cand au venit la noi sub forma de romani, ne-au invatat sa scriem, sa mancam, sa apreciem ce e frumos, insa nu ne-au invata si sa vorbim, au lasat la latitudinea noastra acest aspect. Ce a reusit natia roamana in timp? mai multe, printre care sa-si transforme limba vorbita in cel mai mare dusman al sau. As vrea sa-mi gasesc o scuza pentru felul in care fac greseli elementare de gramatica si totusi nu gasesc, insa pot spune cu mandrie ca sunt printre putinii care recunosc si incearca sa faca ceva in privinta asta. De ceva vreme vad poze cu teze la limba romana cu TZ in loc de T, su SH in S, si pot spune ca nu e normal. Cred ca ar fi inspaimantator sa vad scris: SHcoala sau "In Delta Dunarii sunt multi TZinTZari", asta cred ca m-ar bloca definitiv. Sa dam vina pe slangul internetului, sa dam vina pe producatorii de tastaturi ca nu au facut una si pentru romani, nu are sens, insa pe cine putem da vina? - pe vremuri frate. In razboiul dintre mine si limba roamana am un singur aliat de nadejde - vremea in care traim. Nu am mai vazut de multisor vreun maestru al literaturii beletristice de origine romana, poate ca natia noastra a dat tot ce a fost mai bun 100 de ani, abia prin 2130 o sa mai apara un nou Eminescu, un Cosbuc un Vasile Alecsandri (in viitor probabil scris Vasyle Alexandry) sau vre-un Macedonski. Dar fie, ma impac cu ideea ca nu voi birui nicodata in aceasta lupta, nu am cum, dar ma voi stradui peste puteri sa-i tin piept. Poate intr-o zi vor incapea in vocabularul meu si cuvine ca: politicianism, matrapazlic, elucubatie, sufism, aforism, euforie, etc; iar intelesul lor nu va mai fi un mister pentru mediul inconjurator, ci pur si simplu o desfatare a urechii.
Revenind la lucrurile cotidiene si in aceeasi tema, integramele nu ajuta la dezvoltarea vocabularului, ci poate induce utilizatorul in "t"eroare.

Doi integramisti pe o bancuta in parc.
Primul: - organ sexual la femeie?
Al doilea: - orizontal sau vertical?
Primul: - orizontal!
Al doilea: - Gura!


PS: limba noastra-i o comoara
in adancuri...................................
....................................................
...................................................

(Alexei Mateevici)



iar eu abia invat sa scriu.

Revin dragilor in arena literaturii de balta, cum am numit-o in ultima vreme pe cea care o sa inlocuiasca paginile de hartie cu paginile de net. Sper ca nu voi primi un astfel de mesaj in urmatorii 50 de ani: "Ne pare rau pentru inconvenienta, dar topul cu pagini de net e gol, daca insa mai aveti inspiratie, nu ezitati sa folositi si alte suporturi: peretii WC-urilor, copacii din padure, nisipul din Vama Veche".
Mi s-a spus de 15 ani incoace ca sunt copilul generatiei de aur, ca ce vad ochisorii mei nevinovati acum este istoria de maine a generatiei de Aur, procesoare cu viteze fulminante, harddisk-uri cu sute de Gigi, CD-uri cu alte 'jde Gigi, retele fara fir si multe altele. Am fost si sunt martorul cresterii noastre in ceea ce priveste inventica si tot ce tine de cercetare si mi-am zis, frate maine daca nu sunt atent la semafor, o sa dea un OZN-eu peste mine.
Totusi, am in minte o chestiuta proaspata, ca un mic observator al lumii din jurul meu, e datoria mea, sa scot ochii altora cand sunt prosti, sa arunc cunoroi in ceea ce nu cunosc, ca injur de mama orice fraier care claxoneaza in mod exagerat, sa dau pe la toti sfintii p'aia cu caldura, curentu electric si apa.
Pleaca fratili vostru de la birou ieri, pe la amiaza, ma catar in ultima secunda in 182 sa ma duc sa ma intalnesc cu Maus. Nu era mare aglomeratie, cativa bunici, doua tipe mai aratoase si cam atat.Ce-mi sare in ochi insa, combinatia de fier care sparge creierele oricui, mama+plod+bunicuta plodului= zgomot, foarte mult zgomot. Eu, in masinuta aproape de sursa de poluare fonica, bunicuta il tot futea la creier pe borac si-l tot agita, puradelu urla ca din gura de sarpe, se linistea un pic, iar incepea bunicuta cu chinuiala si iar boracu cu urlatu. Ma intorc spre sursa de zgomot, arunc o privire taioasa bunicutei, canci, are scutul cu ea, n-are efect, mai trec 5 minute de scandal, plodu urla cat il tin plamanii aia ai lui mici si totusi al naibii de puternici, se vede de la o posta ca nu e fumator. Arunc bunicii teroriste inca o privire, de data asta ingaduitoare si dulce si baba zici ca are draci pe ea, continua, imi zic: "ori are alergie la zdahar de nu tine la ea, ori e surda si nu o deranjeaza ca boracu' urla ori imi face in ciuda". Al dreacu' Domn Mitica, lumea se agita, forfoteste, si totusi buzele sunt lipite, ma umplu de ura, ma duc in spatele autobuzului, zic, mai bine ascult motoarele turate decat puradelu' urland. Cum ajung in spatele autobuzului, pune dom' sofer o frana, si ma trezesc iar langa clan, strang din dinti, injur un pic in gand si ma linistesc, nu mai am mult. In disperarea mea mai arunc o privire inspre sursa de scandal si observ cu stupoare: femeile din jurul copilului nu au sacose, genti, scutece si alte plase, mai sa fie, ceva e putred aici, si nu marefer la bugata de pizza borata de sub scauna care a prins culoare si puf. Ma uit mai atent, un fel de Sherloc de RATB, cercetez fiecare spatiu de sub scaun, de pe langa scau si pe scaunul alaturat, nimic. Frate unde sunt sarsanalele, sacosile cu acareturi pentru plod???Stiti cinghelele alea in care se agata animalele sacrificate pentru a fi prelucratemai tarziu? alea din alimentare, unde stau la vanzare (impropriu spus; la ce scoruri au)carnuri? bunicuta din poveste, nu,nu aia cu ochii mari, si gura mare si nasu mare si cu dintii mari, nu ea, asta de aici, avea un asemenea cinghel cu ea, agatat de geamul autobuzului, in el atarnand toate plasele pamantului, singurul care lipsea de acolo era un sac de cartofi, ca sa fie treaba buna. Ma pufneste rasul, uite frate inventivitate, la ce-ti trebuie 3,5G la telefonul mobil, la ce-ti trebuiesc dinti albastrii cu retele wireless and shit cand tu stai ca agariciu cu sacosa de'un leu in mana in autobuz, suportand atat greutatea papornitei, a celorlalti care folosesc mainile pentru a se scobi in nas sau buzunare, transpiratia vecinilor de langa tine, acea picatura chinezeasca ce se prelinge pe hainele tale, uleiul sau mai bine zis grasimea gretoasa de pe barele din autobuz; cand ai putea sa ai asa ceva cu tine. Ar fi o treaba, astia de la RATB sa puna din oficiu asa ceva, ar scuti zeci de pantaloni si pantofi patati de diferite zemuri, calcaturi pe picioare si scandaluri, si mai ales nervi.
Inchei aici dragilor aventura citatina, las in urma mea prostiile de ieri, si le iau de la capat pe cele de azi.



O zi buna va urez.






P.S.: vorba de azi: cu astia daca esti elegant si le vorbesti frumos au impresia ori ca faci misto de ei ori ca esti dus cu pluta (Proprietarul)