Saturday, December 23, 2006



Am fost, am si ne-am intors. aventura de Craciun pe plaiuri sasesti, in tara Angelei a inceput pe 22 decembrie, dupa sudoare si lupta cu zborul de 2 ore alinat de eternul si binefacatorul crizatilor, prietenul de nadejde - Distonocalmul. Aventura avea sa inceapa undeva seara, pe strazile intortocheate si totusi luminoase ale Munich-ului. Orasul in sine e plin de prosti si de sasi batuti in cap care in timp au stiut sa-si organizeze viata asa cum nu vor reusi cei de teapa mea in 10 generatii. Spiritul sarbatorilor de iarna ardea in vene, isi cerea jertfa de beutura si carnati, spiritele rele ma trimiteau ca pe un zombi catre cosmeliile cu dulciuri si turta dulce, catre terasele unde berea e frate cu carnatu' si amandoi rude de gradu' 1 cu romanu'. Cum intrai pe strazile din centru istoric, mireasma te lua din drum mai rau ca aroma de la Stere, nu realizai cat de repede ai investit 10 euro in 3 sanviciuri cu carnat si mustar. Sa revenim.
Am ajuns in aeroport, ma apropii de cusca in care stateau doi sasi inspumati, cu stampila in brate gata sa afle secretele fiecarui romanel dornic de aventura bavareza. Urlam ca un copil agatat de coltul geamului "da vreau, da vreau si eu in Germanica, va rog lasati-ma sa trec" si sasul se uita crucis la mine intreband de zor intr-o engleza a la Borat detali picante. Aici incepe dialogul international intre eu - baiatul de oras spilcuit si gelat, cu zambet feciorelnic si sasul arian cu miscari rigide si plin de el:
Sasul: scopul vizitei, vacanta sau afaceri!
Eu: vacanta (zambesc si gandesc ironic - am venit sa dau iama in tot ce are Bavaria mai frumos, am venit sa fac misto de voi si de stilul vostru de viata, am venit sa dau cu pietre imaginare in ceea ce voi numiti civilizatie, ha (a la James Brown) )
Sasul: unde veti sta pe perioada vacantei?
Eu: la hotel (saracule) - zambesc
Sasul: cu ce veti ajunge acolo?
Eu: cu un mijloc de transport, stie el(arat spre geam la amicul care ne astepta)
Sasul: are masina?
Eu (in gand): coaie nu stiu, ne ganeam sa ciordim una de aici de pe langa aeroport ca e mai ieftin
Eu (vociferez):nu, cred a vom merge cu metroul. Arunc o privire fugara spre Maus, care o rupea in nemteste cu sasoaica draguta, in 30 de secunde avea deja stampila pe pasaport zambindu-mi de dincolo de linia de Finish.
Incep sa disper, sasul nu mai conteneste cu intrebarile.
Zambesc in continuare fortat, explic pe scurt ce am de gand sa fac in Alemagnia pe perioada sederii, sasul imbecil se uita, e clar incurcat, scot nite cuvinte in engleza pe care nu le pricepe, e nedumerit, al dracului roman, a dat de bani, pleaca de Craciun in Germania si acum ma mai si baga in ceata cu engleza lui. Se uita in pasaport, vede stampila de iesire din tara, rasufla usurat, fie, pune stampila.
Zambeste, ii zambesc ironic: Merry Christmas, you fucking nazy!
Plecam din aeroport, urcam intr-un fel de metrou-tren, cand pe sus cand pin subteran. Ajungem in oras cam in 20 de minute, in prostia mea intreb - "La ce distanta e aeroportul de oras" - 100km mi se raspunde. Clipesc, e normal frate pentru astia, la viteza cu care se misca lucrurile aici ramai cu impresia ca tu, Flsh Gordon al Romaniei te misti ca cel mai patetic melc.
In fine, ajungem la hotel, ne cazam, mergem in camera sa ne lasam acareturile, deschid usa camerei, simt cum Vichy-ul nu-si mai face efectul, fata incepe sa-mi cada cu fiecare pas in incinta incaperii - un pat, 50 de cm in jurul lui, cel mai mic frigider din lume in care incapea cel mult o doza de bere, si o baie turnata, dintr-o bucata, adica o cutie pentru dus si cacastoare. Ma frec la ochi, hmm, cred ca am nimerit in camera alea care face curat. Zambim si ma incercam o data, acelasi efect, receptionera ne spune cu gura pana la urechi ca pozele cu camerele, alea de pe site sunt facute cu lentla wide angle - saracie, faci misto de mine, arat a soarice de laborator sa ma arunci in cutia de chibrituri ridicata la rang de camera?
Trecem si peste asta, primim o camera mai mare, muuuuuuuult mai mare, dar doar a doua zi. Ma uit la Maus, ea la mine, hai sa mergem sa ne facem de cap in orasul asta, trebuie sa fie si lucruri misto ce abia asteapta sa fie descoprite. Mergem sa ne plimbam, ciudat sentiment, o liniste bizara ma intepa in timpane, in mijlocul strazii putem vorbi unul cu celalalt fara sa urlam, hmmmm, nu urlu cat ma tin puterile pentru a ma face inteles, sunt nedurit, insa imi revin repede, frate astia nu claxoneaza, d'aia putem avea o discutie civilizata chiar si in mijlocul strazii. Un lucru insa ne bulverseaza, e e cu toti biciclistii astia care trec super aproape de noi zicandu-ne ceva in germana - cred ca era ceva de mama, dau sa-l injur, privesc in jos sa-mi iau elan, cad observ cu stupoare ca baietii au pista pentru biciclisti, exact pe acolo pe unde ma plimb eu. Of, civilizatie, sa-mi fie cu iertare, stiu ca asa e normal, dar la mama acasa biciclistii se pot plimba pintr-un singur loc, pe aleile din parc, caci pe strada sunt tinte vii pentru masini.......

Thursday, December 21, 2006

Pe insula placerilor

cum ziceam un pic mai devreme, am luat de la Mada, "eticheta". Datele problemei sunt in felul urmator: yo, hot&sexy,insula si cateva manuscrise cu mine, de fapt nu mai mult de cinci.
Situatia data e cam subtire, sincer sa fiu, lipsesc multe date din problema de fata, pustie, adica fara oameni, sau pustie adica fara nimic pe ea, doar nisip cat vezi cu ochii, pentru ca daca ar fi ashea, colectia sau mini biblioteca de pe insula s-ar modifica radical.
In fine, naufragiez pe o insula pustie in timpul unei croaziere in Marea Caraibilor, vasul de lux plin cu toate modelele de la Victoria's Secret, Playboy, Hustler si Maxim se scufunda radical saracind Planeta Albastra de cele mai mari bunaciuni si delicatese masculine. Stiu, suna un pic teribil si Armaghedonistic, dar nu-i nimic, in timp ce cu o mana inotam si cu cealalta dadeam din picioare am avut timp sa-mi iau cu mine rucsacelul a la Sport Billy, iar in el, ce sa fie, surpriza 5 carti, de citit, alfel mi-as fi ales din prima Chinta Royala la As de trefla si as fi castigat.
Ajung pe insula, nimeni, pustiu, ma plictisesc ingrozitor, bag mana in saculet si scot de acolo prima carte: "How to pick-up biHatches in all the languages of the Earth" - ghid scris si aranjat de o serie de entuziasti. De ce? pentru ca daca pe insula pustie sunt o gramada de femei canibale si vor sa ma manance, asa cum au facut cu toti barbatii lor si ai altora, eu sa ma bag in seama si sa devin guvernatorul lor, sa le prostesc pe fata si sa le pun sa-mi gateasca, sa-mi spela hainele si sa-mi indeplineasca toate dorintele. Citesc, ma desfat cu minunatiile insirate ca adevarate perle, termin cartulia si pun mana pe a doua carte intitulata: "Almanahul Playboy - Best playmets in ordine alfabetica din 1969 - 2007" a lui Hugh Hefner. Ma desfat cu cele mai mari bunatati care se gasesc pe orice continent sau bucata de pamanat, mai putin a mea, fac repede un dus rece cu apa de mare, ma usuc, adun sarea de pe mine, ma tai la deget si o pun acolo pe toata, ca durerea sa fie si mai mare.
Scot fascinat si plin de emotie a treia carte, o deschid, lacrimez un pic, zambesc si cu incredere ma aventurez printre randurile scrise de Headquarters, Department of the Army, editia din Octombrie 1970 - "FM 21-76 Department of the Army Field Manual - Survival". Captivanta, acum ma simt cu adevarat salvat, de ce cartea asta? pentru ca e scrisa de profesionisti, acum imi pot face un submarin nuclear si ma pot torpila, insa mai stau un pic si scot din rucsacelul magic a patra carte, ceva pentru spirit, m-am scolit, m-am destrabalat, am gasit solutii insa spiritul meu o cere: "Kama Sutra" lansata de editura Tana, doar nu era sa plec de pe insula cu tribul de femei fara sa experimentez cateva aspecte ale problemelor sociale, "casa" le zic asa, ceea ce va doresc si dumneavoastra de altfel. Dupa lupte seculare, deshidratari si lupte in lapte de cocos, deschid si ultima carte a celui care mi-a arata adevarata valoare a aventurilor: "Batranul si marea" a lui Ernest Hemingway. Doar nu era dupa atatea pagini de Kama Sutra sa plec chiar asa devreme, am zis sa aprofundez materia si sa-mi "bag nasul" in fiecare pagina.

P.S. unu' naufragiaza pe o insula pustie, disperat si agonizat, torpit de soare si insetat zacea pe "plaje" sub un cocotier. Apare Zana Insulei, echipata intr-un costum de piele lucioasa, ggiul cand o vede incepe sa baleasca. Femeia ii zice duios:
- Dragule, eu sunt Zana Insulei, si pentru ca m-ai intalnit, iti voi indeplini trei dorinte!
Gagiul zambeste si incepe:
- As dori mancare, multa mancare, toate bunatatile din lume.
Zis si facut, Zana isi desface fermoarul de la costum un pic si de acolo scoate o masa imparateasca cu toate bunatatile pe ea, mananca tipul si-si potoleste foamea.
Tipul: - As dori ceva de baut!
Aceeasi faza, tipa lasa fermoarul si mai jos si scoate doua, alea mari si frumoase cam pe la vreo 2 litri sub numele de Jack Daniels si Johnny Walker - Black Label. Toarna gagiul beutura in el.
La un moment dat Zana se uita la el si zambeste, desfacandu-si usor fermoarul si mai mult, exclamand: - Hmmm, stiu ce-ti doresti in clipa asta.
La care gagiul luminat la fata exclama plin de extaz: - Nu-mi spune ca ai si un set de crose de golf acolo ca nu te cred.
P.S.2 La Multi Ani, Craciun Fericit, sa fim mai destepti si cu mai multa pofta de ras si de facut "misto-uri", caci subiecte sunt garla.
Va pupa yo, ca de obicei, doamnelor, domnisoarelor si nu in ultimul rand femeilor usoare, pa buriq!

Thursday, December 14, 2006

De Craciun

in incercarea mea de a descoperi noi culmi in literatura online, for my everlasting shame am dat un mare chix. Daca as fi fost digitalizat, cam 300 de caramizi ar fi sburat spre mine, oua stricate si varza acra, drept tribut pentru articolasul de mai devreme. De aceea l-am retras din circulatie, din respect pentru cititorii fituicii de calculator. Am zis sa facem abordarea din alt unghi, ca tot e iarna si canci zapada, frigul ca la el acasa isi face de cap cu fiecare, ca un fel de blonda perversa, care nici nu e imbracata dar nici dezbracata, insa se freaca de tine pana obtine oua rascoapte. Acum ceva timp, intr-o zona a Bucurestiului, foarte des amintita in cateva piese de hip-hop autentic, se intamplau niste lucruri. Eram mic, colindatul era un fel de SRL cu venituri fabuloase, cel putin in ceea ce priveste produsele alimentare. Deh, daca nu avea omu' ce cash sa le dea boracilor care urlau cat ii tineau plamanii "Steaua sus rasare" le mai arunca acolo in sacosa nuci, mere si covrigi. Ce ma enerva de fiecare data, ca fruncea clasei muncitoare, ilustri si geniali ingineri de fabrici de vopsit cuie sau de impachetat fum, cu un venit frumusel, dadeau intotdeauna produse. Imi aduc aminte cu placere cum ii injuram pe toti astia, de mama, de sotii (erau unele de-ti pica fata, cand aparea doamna la usa topaiam si cantam mai cu pofta) sau de fiice. bani tati, da cu banu'n noi, si lasa-ne cu prostiile astea. Daca eu ma duc cu nucile acum sa-mi cumpar petarde si rachete si-i dau lu' aia de la colt nuci, mere si covrigi crezi ca o sa-mi dea? Da-mi voie sa-ti raspund tot eu, nu bah taranule, nu, o sa ma scuipe si o sa ma injure de mama. Stiu ca pe vremea ta asa se facea, dar trage aer in piept si gandeste-te te mai bine, bunu' vobeste, caci daca era altfel probabil clasica expresie ar fi sunat cam asa "nucile vorbeste, merele vorbeste sau mere,nuci si covrigi vorbeste". Mergeam cate 3, ca daca sunt mai multi nu mai iese banu, si colindam tot cartierul. Prin invaluire, porneam mai devreme decat ceilalti, si babutele ne tot intrebau "maica voi sunteti de la seminar?", "ce kilu meu e ala seminar bah nene?" si cu voci angelice raspundeam "da mamaie". li se luminau fetele cand auzeau cuvintele magice, si pentru asta sunt convins ca voi plati la un moment dat. Cum spuneam, incepeam cu blocurile din alte cartiere, si ne apropiam de ale noastre pana pe 24 decembrie. Si incepeam frumusel de la 10 la parter, 44 de apartamente pe fiecare scara, blocul avand trei scari, cu sansa sa iei cam 15 mii de apartament ieseau bani de blugi, petarde, walkman si 2 perechi de casti. Ne ardeau buzele dupa cadouri si surprize. in seara ajunului, inainte sa incepem sa colindam, ne-am strans la parter cu tunurile, da, alea cu carbit. Stiu, nu toti suntem nebuni sa ne jucam cu ele, un fel de "puf'te'n cur drace, a pocnit mai tare ca pusca". O teava de scurgere cu un spray infipt la un capat, cu o bucata de carbit (chestia aia alba care pute ingrozitor si se gaseste in santiere, folosita pentru sudori). Pui apa pe carbit, ala scoate gaz, gazul se strange in spray, ai o gaurica unde pui un bat de chibrit la gaurica si uite bubuitura, al naibii de tare, cat sa scoli un bloc intreg. Revenind, in fata blocului, trei tunuri, 3 idioti de puradei, zic "hai facem astea, ne bagam in scara cu ele si le dam foc dupa care fugim". Planu' suna, foolproof. Agitam alea, intram in scara blocului, cand sa dam foc iese un bunic de la parter cu o galeata de apa in brate, urland din toti plamanii. Pana sa apucam sa fugim, eram din cap pana in picioare uzi leoarca, si da-i si injura-l de toti sfintii. OK, ne-am luat-o asta e, revansa. Ii luam presul de la usa, punem pe el rahat de caine si toate porcariile gasite prin gradina, luam o bucata mare de carbit, punem apa pe ea, si-i dam foc. Ziceai ca i-a venit bunicului flacara olimpica la usa,, si dai si razi, in jurul carbitului am pus rahatii de caine si ce mai era pe acolo. Sunam la usa si fugim, iese nenea din casuta vazandu-si persanul in flacari, arunca o cana cu apa pe el, si flacarile si mai mari, ulra si injura, calcand in picioare rahatii de caine, intinzandu-i pe papuci si printre degetele de la picioare, putoare fascinanta, degajata pe toata scara, in casa si peste tot. Nimic nu-i mai dulce ca razbunarea, mai ales cand esti mic si totul se rezuma la a fi chit cu cineva, tu mi-ai spart capul, eu iti sparg geamul Tu ma uzi cu apa, eu te umplu de apa cu cacat de caine si carbit.
Si cu astea fiind zise, dragilor, sariti cu casul cand vin colindatorii, nu vrea nimeni un sac de mere, 2 saci de nuci si 50 de siraguri de corvrigi.
P.S. Un Craciun Fericit dragilor, sa fie misto si sa va distrati.
P.S.2
Cu o saptamana inainte de Craciun mama lu' Vasilica, divortata si cu pofte mari si nestavilite de placeri carnale, pune mana pe un vibrator, urca la ea in camera si incepe aventura.Copilu', auzand bazaitul si gemetele maica'si, se apropie de ushe, apasa incet pe clanta, si o aude: "ah, ah, vreau un barbat, vreau un barbat un barbat". Pleaca piticotul la scoala. Dupa vre-o 2 zile vine ma'sa acasa cu un gagiu la brat, il prezinta ca fiind viitorul lui tata. In ziua urmatoare, vine ma'sa lu' Vasilica acasa, il striga, canci raspuns. Urca pe scari, cand de la ea din camera razbatea prin usa larg deschisa un zgomot cunoscut. Alearga, intra in camera si ramane muta de uimire: Vasilica, cu vibratoru' in cur alerga de disperat prin camera urland cat il tineau plamanii: "vreau o bicicleta, vreau o bicicleta, ca si lu' mami i-ai indeplinit dorinta"

Monday, December 04, 2006

Chuck is the best

revin in arena literaturii de balta cu un nou subiect, proapat, cald, feroce si plin de emotie, mai ca ti se umple curu de lacrimi la o prima citire, material dedicat celui care a scris si scrie istorie in lumea filmelor cu invataminte pentru cei mici, cei mari si cei batrani. Idolul de fier al anilor 80, cel supranumit Lupul Singuratic, cel pe care francezii il numesc Le Chuck. Maestrul, alaturi de Van Damme, Bruce Lee si Jacky Chan (alias Cichi Chan) a jucat un rol important in croirea mea ca om de geniu al mahalalei bucurestene, plin de invataminte si emotii desarte. Le Chuck a facut adevarate valuri in randul adolescentilor semi-comunisti, un fel de soimi ai patriei si cu jumatate de norma cacaciosi de gradinita. Undeva prin 87 intra pe piata romaneasca primul aparat video, cel care starnea furori si invidie, acel dispozitiv fantastic ce marca trecerea romanasului de la coada vacii la comanda amiralica as putea zice a butoanelor de pe telecomanda, in vremuri in care daca voiai sa vezi un film color, Cescuta iti punea la dispozitie un geam colorat numai bun de pus in fata TV-ului. Emotiile ma coplesesc, simt cum mi se strang outele, suspin in gand si-mi iau elan pentru ceea ce are sa urmeze. Daca ar fi sa fac un top al celor care mi-au "scluptat" caracterul, m-au invatat sa aleg intre bine si rau, mi-au dat motive sa sper ca pot face lumea un loc mai bun, sau cel putin pot face misto de ea la scara internationala ar fi cam asa. Pe primul loc il asez pe marele Benny Hill, bunicul englez cu glume bune, atipice pentru poporul cu acea lipsa acuta de bun simt si cu un mare vibrator acolo unde scrie "EXIT only". El a fost parintele gag-urilor pornografice, cel care avea sa-mi ofere undeva pe la varsta de 8 ani prima erectie, bunaciunile care defilau in chiloti si in bluzite transparente mi se pareau mai presus de orice poza din "Infractoarea". Tot Benny mi-a asezant in minte acele porcosenii si cuvinte murdare punand bazele unui mic dictionar de cuvinte colorate, material ce aveam sa-l dezvolt la maxim in anii petrecuti la scoala din cartier. Pe locul doi isi face loc printre ziduri de beton "Cichi Chan", papusa de lemn a Shaolinului, maestrul beat si picioare fermecate, dupa o ora si jumatate de vizionare a vreunui film, trageam o saptamana si ceva de vanatai si dureri de sale, de ce? e natural sa-ti rupi oasele sarind prin gradini, incercand tot soiul de aventuri la inaltime ca Cichi, l fel de natural ca si castigul de la Frutti Fresh (dar asta o sa fie o poveste viitoare). Imi aduc aminte ultima saritura facuta in gradina din spatele blocului, peste un brad de mici dimensiuni soldandu-se cu mari dureri de noada, deh, aterizarea pe caramida nu e chiar asa placuta. E si cu astea fiind zise apare Le Chuck, el nu intra in nici un top. Chuck este un top in sine, cand zici Chuck Noriis iti schimbi perspectiva, realitatea devine distorsionata si plina de cacat, asa cum a fost intotdeauna. Chuck are puterea, la fel ca Morpheus sa-ti arate binele, sa-ti indrume pasii spre victoria suprema, sa-ti arate ce inseamna sa o arzi cu cele mai tari pizde, fara sa zici prea multe. Deunazi, plictisit si plin de ura pe viata de cutiuta, obosit si acrit de manelele care nu mai contenesc, cantecele de sirena drogata ale Minunii, aprind TV-ul. Stupoare, dau peste un film al marelui artist, culturist si geniu al filmelor de prost gust si intriga ieftina dar cu mari invataminte si lectii de viata pentru cei cu mintea limpede si cu obraji si fruntea inca acoperita de cosurile pubertatii. De ce scrie Chuck istorie? pentru ca poate, pentru ca el este petutindeni, pentru ca i se rupe de toata lumea, pentru ca el este Ranger-ul, d'aia. Si ma uit la film, admir peisajele de geniu ale naturii si incerc sa ma prind de intriga. 4 copii intr-o padure, nu perversilor, nu este un film din acelea, este cu Chuck, exclus sa vezi un san, o buca sau o scena de dezmat, Chuck nu permite. Asa, si cum stateau ei in padure, ca aveau si o casuta de lemn (ce dragut ar spune HAdrienutza) cu tot ce le trebuia, un fel de mostenire strabuna, pentru ca toti aia din orasul de la poalele muntelui au copilarit acolo, prima onanie probabil tot acolo s-a tinut, prima experienta de autocunoastere, in fine. Erau veseli si se jucau, numai ca un nene rau vrea sa le arunce shandramaua in aer, probabil voia sa vada daca pluteste, vine la ei si ii ameninta ca sa plece ca daca nu o sa faca o sa dreaga. La auzul vorbelor grele aruncate spre bietele fapturi inocente dupa o lucire nemaivazuta se materializeaza, da, aveti dreptate, Chuck, cu a sa jeaca din piele intoarsa cu franjuri, cu pletele sale inconfundabile si cu zambetul mirific asuns de barba sa masculina. Le explica el cum sta povestea cu muntele, cabana si copii si la fel cum a aparut asa a si disparut, bineintales, in lupta impotriva raului Chuck nu e singur, el are toate animalele in ajutor. Gagiul care vioa sa le distruga cosmelia nu se lasa, in timp ce puradeii alergau disperati dupa peste intr-o balta din creierii muntilor, dinamiteaza sandramaua, insaghinion, o fetita din grup era inca in incinta. In paralel cu faza asta, Chuck se lupta cu oamenii rai de pe mute, cu lovituri spectaculoase, folosindu-se iar de prieteni lui de nadejde: jderul, "sconxul" si ratornul. Se lupta cu baietii si asa cum era de asteptat biruieste, nu inainte de a citi gandurile unuia dintre raufacatori,(el poate, caci este Chuck)si vede ca prin minune bomba si fetita, futute-n tehnologie si'n efecte speciale. Sa te tii fratioare, atunci se enerveaza Chuck, si nu e bine sa-l seci si se transforma intr-o acvila frate, ce pula lui, spuneam mai devreme, el e Chuck, in el zace puterea ursului din Carpati. Da gagiul din aripi, in urma lui mare praf si furtuna, pluteste pana la cabana si o salveaza pe fetita. Nu m-am mirat de turnura actiunii, e normal, Chuck se poate trandsofrma in orice, insa cred ca as fi ramas interzis daca se facea o mare bunaciune, un fel de Jenna Jameson a padurii si-i convingea pe taietorii de lemene rai sa-i lase in pace. In fine, cam astea fu secventele, ideea general acceptata de toata lumea: copii, protejati muntele, luptati pentru copilaria voastra, si daca nu biruiti Chuck va va veni in ajutor.

P.S.: Era Ciac cu Van Damme si Bruzli, la un corncurs international, care vede cel mai departe.
Intra primu' in actiune Bruzli, se concentreaza, la un moment dat zice: "La 10 Km de aici, pe varfum muntelui, o acvila isi hraneste puii cu larva unei muste". Se duc baietii la locul indicat si descopera adevarul. Extaziata toata lumea, Bruzli e de fier.
Intra in scena Van Damme, se concentreaza, peste 20 de minute exclama: la 200 de Km d'aici, o furnica face sex oral cu alta sub o pietricica roz. Se duc baietii la locul cu pricina, dezmat total, Van Damme devenea liderul intrecerii.
Intra si Chuck, se aseaza capra, se concentreaza, trec 25 de minute, Chuck transpira, se concentreaza in cntinuare, dupa 35 de minute exclama cu aplomb: "Sa moara mama ce par am in cur!!!"
20,19 si 21


aparent niste cifre insitate intr-o ordine ilogica si fara sens. Sa fie oare zilele de nastere ale cuiva? ai putea spune, sau poate ai inclina spre cifrele de la loto. Tot e e posibil, insa numai cunoscatorii, cei cutezatori si plini de incredere isi dau seama despre adevarata insemnatate a lor. Sunt mirificele si fascinantele cifre, puncte, evaluari si estimari, sunt acele capete de tara si burice ale existentei noastre intr-o lume plina de categorii, structuri, increngaturi si calificative. De ceva vreme, cei care stiu cunosc, ma lupt cu mine si cu fortele naturii pentru un loc acceptat si plin de vigoare in traficul national si iternational, pe soselele din Bukale si nu numai. Ce nu reusesc insa sa demonstrez organelor abilitate e ca ma stiu cu teoria, desi la drept vorbind mi se pare o abureala de doi lei.Acum ceva vreme m-am apucat sa invat cele 5 decrete, 6 corectari si adaugiri aparute in Monitorul Oficial, cele 3 schimbari de regulament si 6 sute si ceva de grile. Unele imi ies, altele nu, si mai incerc si nu ma dau batut, poate o sa intru in istorie ca omul are a prins cele mai multe schimbari de teorie. Probabil lipsa asta de succes in ceea ce priveste promovarea acestui examen de rahat, este datorata simtului teoretic sau poate soarta mi-e potrivnica. Pe linie paterna cand vine vorba de acest subiect, as mai avea inca 5 sanse inainte de a ma declara incapabil. Taica-meu mi-a zis ashea: "lasa taticule, nu te supara, o sa mai ai ocazia sa-l mai dai inca o data, de fapt poti sa-l dai pana la 60 de ani". Poate de fapt e o conspiratie mult mai mare, cineva nu vrea sa iau examenul asta idiot, poate fortele naturii se pun perpendicular pe fericirea mea sau poate pur-si-simplu sunt un idiot si nu reusesc sa scot 22 din 26. Sincer, toate cifrele astea mi se par de tot rahatul, am tot ce-mi treuie pentru a fi un sofer de calitate, sau mai pe romaneste un participant la trafic general acceptat, stiu sa injur, stiu sa ma uit cu mana pe claxon, stiu sa sar peste limita de viteza, stiu cum sa ies din masina cu o mare bata (lvier, ranga, ciocan, cheie de 45) in brate si sa fac potop, stiu sa claxonex pietonii si sa-i scuip ca e ultimii fraieri atunci cand traverseaza strada, am invatat atat de multe si totusi nu mi se ofera posibilitatea sa le pun in practica. Inghit in sec, zambesc amar, clipsec un pic si-mi spun in gand:"lasa frate ca mai am pe 20 inca o sansa, daca nu, si la anu' mai e timp!".
printre lacrimi si suspine, zambesc amar la cei de langa mine, imi iau inima in dinti si mai trag 635 de grile pana atunci.

P.S. un gagiu mergea cu masina pe autostrada, cu ceva viteza, in spatele lui apare la un moment dat o masina de politie, cu sirena s girofarul in functiune. Stiindu-se intr-o masina capabila, calca acceleratia, masina politiei in spatele lui, ajunge cu pedala la podea insa nici chip sa scape de el. Masina politiei ajunge in dreptul lui iar pe geam iese o mana cu un baston rosu reflectorizant facandu-i tanarului semne disprate sa traga pe dreapta. Gagiu' opreste, deschide geamul si isi asteapta interlocutorul.
Din masinuta de politie coboara al nostru om al legii, se apropie de masina si cu un mare sictir in voce, graieste:
- Zi-mi o scuza buna si te las sa pleci, ca ies si eu din tura imediat!
Gagiul se uita la el, arcuieste arcadele si exclama intr-un suflet: stiti, sotia mea a fugit cu un politist si am crezut ca ati venit sa mi-o dati inapoi.

P.S.2: Bah, intrati in sala, va scoateti hainele si va asezati in banci (cu tot respectu' de la Brigada de Politie Rutiera)