Si totusi, boieri dumneavoastra intreb "cine munceste p'aici"?



stiu ca am cam lipsit in ultima vreme de pe blog, si s-a cam asternut praful peste articolase. Iaca am revenit, cu forte proaspete si plin de incredere in arena, gata de lupta cu porcariile cotidiene. Si ca tot am deschis discutia asta o voi si continua. In sala se aude oftaturi pline de dezamagire, lumea freamata si murmura in barba: iar incepe asta cu prostiile lui. Ashea e bicizilor and hoes, nu scapati de mine.
Dimineata, devreme, ca ashe ma trezesc eu, cam cand rasare soarele sau mai bine zis cand au pisicile ultimele orgasme, beau cafelon si ma indrept grabit spre baie. Ma spal, apa rece, locatarii din bloc nu se spala la ora aia, asa ca pe teava apa aproape ca ingheata. Injur CET Sud, ca stau si-o freaca in loc sa bage lemne pe foc sa am si eu parte de un pic de apa calaie. Motanul ma dispera, miorlaie si chiuie de suparare, vecina de langa mine are si ea pisica, in calduri chiar, si fraierul urla la ea in dumanie. Cred ca in pisiceasca-i spunea "hai pepushea mai repede, ca am boashele cat mimngiile de golf". Ma uit la el, l-as plesni cu papucul peste cap, da' e si el mic si amarat. Imi zic mormaind in barba "ti se rupe fraiere, toata ziua stai, mananci, bei, mai nasol ca nu futi, da' o veni ea si vremea 'ceea". Plec la munca, ma motivez cu fiecare pas. Ajung la metrou, ciudat, e ora 10:00 si totusi e aglomerat. Lumea colorata se calca in picioare pentru un loc pe scaun. Ma feresc in utlima instanta de o vacuta ce nu focaliza decat albastrul scaunului. Ugeru-i flutura besmetic, lovind in stanga si'n dreapta masa de oameni. Urc, de fapt ma strecor. Ma bucur ca am slabit, caci altfel as fi ramas ca o alta zanica intepenit intre usile metroului. Plecam, e frumos in tunel, nimeni nu se tine de bare si devenim rapid o masa de carne ce se leagana duios. Ma fura un pic somnul, cred ca si pe manipulant, ca mai aveam un pic si nu mai oprea la Dristor. Lumea se panicheaza, mirosul de transpiratie isi face aparitia brutal trezindu-ma si mai puternic. Un fel de amoniac combinat cu otet se astearna peste noi. Ajung la Unirii, iar puhoi de lume! Unde se duc frate toti oamenii astia? Ce kilu' meu de firme isi incep activitatea la ora 11:00, ca m-as combina si eu acolo. O parte sunt studenti, ii inteleg, ce poti invata la ora 7:30 dimineata si sa-ti foloseasca o viata intreaga? O alte parte sunt bunici, mereu artagosi si pusi pe scandal, au auzit ei de la cineva ca la Amzei salata e mai ieftina cu 500 de lei vechi. Vorbesc intre ei, trag cu urechea ca un spion, tocmai din Republica vin, sper sa mai prind ceva verdeata, ca e mai ieftina in Romana. Calatorim, iar prin tunel, iar miros de transpiratie. Un grasan isi face loc spre un loc liber pe scaun. Sunculita mai stai un pic in picioare, arde si tu un pic caloriile alea, face bine la organism. E transpirat peste masura, tremura ca un purcelus in ziua de Ignat, o impinge pe o baba care aspira la acelasi loc. Ca la facultate la admitere, sunt 5 pe loc. Ajung la Aviatorilor. Unul care impartea pliante statea plictisit cu foile in mana si admira peisajul. Il furase gandurile la vederea unei zalute cu parul valvoi, smakuita intr-un mare fel, cu o pereche de yegari pe ea. Buzele ii fluturau in veselie, celulita de pe popou aducea a coaja de pomelo, parul de pe spate aducea inspaimantator de mult cu o peruca. In fata bancii oamenii se prefac ocupati. Alearga care-n cotro, cu documente in brate si chitante fluturand. Echipa de la Rosal sta sprijinita-n cozile lopetilor. E greu sa faci treaba, mai ales pe soarele asta. Altii pun in practica deja somnul de frumusete, tolaniti pe iarba. O echipa de ingineri masoara un stalp, isi dau cu parerea si gesticuleaza mult. Muncitorii pe langa ei se fac ca au treaba, unul isi numara gaurile de la ghete, altul degetele de la manusi iar un al treilea cara cu mare greutate o caramida. Ajung in parc, langa patinoarul Floreasca, bajetii si fetili de la ADP tund iarba. Atata patos si dedicatia n-am vazut in viata mea. Au taiat iarba la centimetru, chiar ad-literam, iarba din parc are acum lungimea firului de 1 cm. Intru in cladire, portarul joaca Solitaire, injura de mama focului ca s-a blocat. Ajung in birou, colegii sunt singurii care chiar fac ceva: fumeaza si injura cu strajnicie Steua lu' Becali ca a batut la Cluj. cafele se varsa si fumul de tigara ne omoara incet dar sigur pe toti. Ma asez pe scaun si contemplez, sa muncesc azi sau sa ma fac ca muncesc? Si m-am apucat de treaba. Si atunci cum puii mei sa nu ma enervez? zic si mai intreb inca o data cu naduf: cine puii mei munceste in tara asta? Tariceanu si ai lui o freaca in Parlament, Vacaroiu e cu vodka, rupt in gura ca de obicei, Nastase e la relanti, autobuzele stau in statii, copii chiulesc de la scoala, profesorii se dau raciti, astia cu reparatul strazilor stau si fumeaza, ADP-ul e in pauza de cafea, astia din birou se dau pe net, voi stati si cititi articolasul si-atunci sa nu intreb, daca voi o frecati, eu o frec, guvernul o freaca, toate sectoarele o freaca, primariile dorm pe ele, cine mai munceste?

P.S. O tipa intra intr-un bar. Aratoasa, sani misto, craci lungi, talie de viespie, imbietaore. Se aseaza un pistolar langa ea, mestecand tutun scuipand de zor si zambind tamp. Tipa se uita la el si-i spune la ureche: Ce zici pustiu, ne dam o tura sus in camera?
Pistolarul bucuros o prinde de brat si o duce pana in camera. Scoate gagiul tutunul din gura, il pune pe noptiera, scoate si fata, si-l pune pe noptiera. Incep nebuniile. Dupa o ju'ma de ora, se linistesc. El isi ia treaba o baga in gura, ea in chiloti. Pleaca. Dupa o alta ju'ma de ora vine tipa la el, stii hai sa mai facem inca o data treaba aia urata ca ma manaca rau, la care pistolarul plin de sartisfactie: ashea e pepushea ca dupa ce ne-am tras am inceput sa scuip sange!

Open letter to Romania


draga tarisoara, iti scriu aceste randuri cu speranta de mai bine.Iaca maine-poimaine se fac 20 de ani de la marea incercare si cu tristete si amar bag de seama ca tot n-am invatat nimic. Degeaba trec anii peste noi si ne acoperim cu mantia de "generatia de sacrificiu". Stam si ne uitam ca prostii la cum vin altii si ne batjocoresc si umilesc. Am asteptat, si sunt convins ca mai am mult pana va veni clipa in care generatia rosie si plina de minciuni isi va da ultima suflare in dorinta nebuna de a-ti decide destinul. Suntem atat de multi si atat de prosti, incat tu Romanika, land of dreams al celor mafioti, ne lasi inca o data de izbeliste. Ma uit in istoria ta de 2000 de ani, si cu greu vad 10 oameni mari, care in vremea lor te-au pus inainte de ei. Dorinta lor de a-ti fi mai bine aducandu-le un trai amar si-o viata plina de blesteme. Dar la fel de bine vad, in acelasi trecut pacatos al tau cele mai mari panarame de oameni, tarfe insetate de putere si averi, oameni de nimimc, suflete marunte si nechibzuite ce n-au avut mama si nici tata. Aceeasi vin din urma, cu ale lor planuri mincinoase, dregatorii si mojicii si ma umilesc pentru a cata oara. Si ca mine sunt multi, poate prea multi si prea satui sa mai astepte izbavire si curatare. Inca mai inghitim in sec la gandul ca nu vom fi nicioadata in rand cu lumea civilizata. Inca ne mai innecam in rusine si gunoi, purtand deasupra noastra un steag in trei culori cu o gaura in mijloc. Cand ai condamnat comunismul, tarisoara plina de oameni marunti, nici prin minte nu-ti trecea probabil ca mascarada avea sa fie dusa mai departe de acei instigatori, acei neciopliti si inculti ce astazi se numesc oameni ai poporului. Si in timp am stat langa tine, greselile ni le-am asumat amandoi, si eu si tu, in egala masura, tu ca m-ai lasat sa votez, eu ca am pus stampila pe cine nu trebuia. Si cand am corectat aceasta de pe urma greseala, au avut altii grija sa-mi suspende presedintele. Zambesc amar la gandul ca am fost atat de aproape sa prindem ultimul tren spre lumea civilizata. La un pas de "sa ne fie mai bine", si tot cu mana noastra ne-am aruncat in urma 7 ani prin ceea ce in istoria ta, si-asa agitata si plina de erori va fi consemnat ca "ziua in care am fost cel mai prost popor". Mi-e greata si mi-e sila, satul de greselile unora, porcariile altora, mi-e lehamite de cei ce-i ai acum in frunte, de cei care vor decide pentru tine si pentru mine in egala masura. Las sa curga peste amandoi, valul rusinii si dezgustului total, amarul deciziilor unor oameni ce si-au pierdut mintile il beau acum in speranta ca imi va fi mai bine mai tarziu.

P.S. desi am zis ca nu voi murdari blogul cu articole politice, nu voi critica pe nimeni si nu voi face politica, am sa las post-ul asta pana la sfarsitul zilei si apoi il voi arunca la cosul de gunoi, acolo unde ii este locul.

Da Bucuresti

de multa vreme aud lumea venita in Bukale fie cu afaceri, fie in vizita, fie doar in trecere, ca orasul e murdar, ca oamenii sunt prosti, ca e plin de blocuri si de cladiri de prost gust. Corect, in fata aceastor afirmatii nu-mi ramane decat sa intorc si celalalt obraz. As fi un infam sa declar ca Bukale e diferit de epitetele enumerate anterior. Cosmopolit oras, plin de fite si mereu in tendinte, a starnit dinaintea timpurilor noastre invidii si priviri rautacioase. Sa fim seriosi, o scurta incursiune pe harta timpului si descoperim ca cel care a pus bazele maretei capitale europene a fost o ruda d'a lu' Nea Becali, mai specific stimabilul si venerabilul Cioban Bucur. Care la un moment dat, in timp ce se odihnea dupa o scurta aventura mioritica se gadi dupa cum il taie capu'. Adicatelea sa nu se mai preumble el peste tot prin Valahia ci mai bine sa faca acilea un oras. Zis si facut si ashe aparu Bukale prin 1459. Si s-a transformat in multii ani ce au trecut peste el intr-un voinic de toata frumusetea, cum ar zice basmele noastre. Si lumea a venit aici, si-au construit case, palate, muzee, gradini de vara, terase fistichii pline ochi de zanici frumoase de picau si prastii mai ceva ca cele din zilele noastre. Si ilustru Caragiale, desi nu de prin partile locului, cu sublimul sau umor acid a surprins in flagrant decadenta societatii mondene bazata pe micile frantuzisme si parizienisme avute ca pachet de bune maniere. Si au trecut razboaie peste el, domnitori i-au calcat pragul, au crescut prin gradinile Cismigiului, si-au plimbat dosurile prin cele mai de seama cafenele cu cele mai alese bucate. Un pic de rabdare fratilor, ajungem si acolo imediat, nu va grabiti ca va plesneste portjartelu'. Ashea, revenind la istorie, au aparut palate, au aparut biserici, totul a inflorit ca o conopida mare si frumoasa. Insa era clar ca lucrurile nu puteau ramane asa pentru mult timp, pentru ca mai apoi au venit altii si mai rai, au darmat si au construit peste frumusatele locurilor urataniile de cladiri pe verticala. Mari si multe in bulevard, de cu seama sa ascunda mizeria si putreziciunea din spatele lor. Am facut cam ceea ce face pisica cu rahatul. Oamenii de prin partea locului, au plecat, au murit, s-au mutat si au venit altii in locul lor, altii au fost detasati aici. Asa ca dragii unchesului, cei care mai sunt pe aici, din neamuri de bucuresteni inca se mai deosebesc de restu'. Sunt convins ca ati vazut pe strada sau prin parc, cate un bunel imbracat la costum, aranjat, cu esarfa in buzunarul de la piept, pantaloni calcati la dunga si palarie cu bor. Si nu, nu este vreunu iesit de la spitalu' de nebuni, sau un melancolic incurabil, ci este cel in ale carui vine mai curge a cincea parte sange din Bucuresti, iar restul e poveste. Azi, neamu' s-a corcit, s-a spalacit, valorile de altadata au ramas simple amintiri mazgalite pe vreun perete al vreunei cladiri ascunse sub metrii intregi de reclame. Au veni din toate colturile tarii si au ramas aici numai mizeria, si graba, si mitocania amestecata cu indolenta crasa. Si in fuga lor apriga au ridicat atata praf incat acesta s-a asezat implacabil pe palatele de alta data. Si le-a disparut si luciul acoperisurilor, si culorile vii ce alta data le dadea savoare, si-n urma lor au ramas vechi si ponosite hainele. S-a pierdut in negura timpului respectul pentru oameni, bunul simt, clasicul simt al umorului de calitate, muzica buna, si fanfara Cismigiului s-a topit ca si cand n-ar fi cantat vreodata. Roata Mare din Herastrau a uitat sa se mai invarta, lebedel din Cismigiu zac lehamite sub o cortina de otel, un fel de cusca insa mult prea mica pentru ele. Nici Hanul lu' Manuc nu mai are portile deschise, iar la Caru' cu Bere lumea se uita de la distanta si se intreba ciudat "de ce sunt frate cocos si pisica deasupra dragonilor de metal de la intrare. Ce prosti astia, n-au fost in stare sa faca si ei, oric cocosi ori pisici". Ar fi poate lesne de'nteles ce-au vrut vechii oameni de prin partea locului sa aduca in mintea oricarui om cu carte si cu spirit de initiativa. O voi zice tare si-n engleza, cu ocazia asta ma asigur ca cei ce vor ceti aceste randuri vor intelege mai bine: "from dusk 'till dawn". Si deci, vizitatori ai altor plaiuri, e murdar, e ponosit, oamenii sunt mizerabili si cu caractere marunte si libidinoase, fatarnici si increzuti, fandositi si mironosite la tot pasul. Nu va mai stresati in zadar, cei ce vin sa vada asta - cu asta vor pleca, cei ce vin sa descopere frumusetile si minunatiile - asta vor vedea. Bukale, surprinzator de ametitor!

P.S. Ciobanul Bucur, statea priponit in par si-si admira mioarele pascand pe miriste. La un momet dat apare un OZN din care coboar o chestie verde. Se apropie chestia de el, un fel de Alien, deschide gura, din gat ii iese un alt gat, din care iese un alt gat, din care la randul lui iese un alt gat si ii mananca toate oile. Apoi aratarea se duce la la cioban si incepe aceeasi procedura, cu gatu' din care iese un alt gat moment in care Badia Bucur il priveste si afirma cu naduf: Hai date-n gatu matii!

O noua zi

si au trecut si Pastile. Printre urarile de "Paste Fericit stimabile" am inghitit cu pofta oua vopsite in toate culorile curcubeului si decojite, si pasca si drob si alte bunatati. Lumea salbatica si plina de ambitie s-a calcat in picioare pentru a lua lumina. Ce n-am suportat niciodata, si cred ca imi va lua ceva timp pana ma voi obisnui, mesajele contrafacute de Vodafone sau Orange sau Cosmote. Alea cu "fie ca lumina sa va umple, sa va arate, sa se coboare, sa salasuiasca, sa va descopere" si multe alte. Suntem chiar asa de grabiti si-n ziua Pastilor incat nu avem timp sa scriem un simplu mesaj "Cristos a Inviat"? sunt convins ca avem timp cel putin atunci cand stam pe tron. Lansad un pic pixul din mana si integramele sau literatura specifica acestei incaperi, am putea tasta pe telefoanele noastre de ultima generatie 6 cuvinte. Alt aspect al sarbatorii ce ma termina nervos il reprezinta iepurasul. "Ai maaaa, e asa de dragut, ca vine cu cadouri si surprize!". Bicizzz plizzz, mi s-a luat de transformarea fiecarui obicei sau traditie intr-un veritabil moment Hallmark. Si daca tot am pornit pe panta lucrurilor negative, sau cel putin a celor care nu-mi plac, dati-mi voie stimabililor sa mai arunc inca o data cu cerneala pe obrazul gros si nesimtit al celor care-si pun mobilele sa urle manele pana le zboara tastele.
Fratilor, reveniti-va! Maus ma intreba ieri: "da' ce ascultau astia inainte de manele?". Iubita mea, nu stiu, uite o intrebare la care Libertatea ar trebui sa caute un raspuns. Daca au descoperit ei ce rasa era oaia din "Miorita" clar nu le va fi greu sa descopere artistii de suflet ai actualilor manelisti. La fel ca ea si eu am inclinat sa cred ca muzica lautareasca veche a stat la baza "scolirii" intr-ale muzicii. Descopar insa cu mahnire venerabililor ca Tanti Romica, Faramita Lambru, Gica Petrescu alaturi de alti virtuosi nu si-au gasit ecoul. Sunt si lucruri care-mi plac la aceasta sarbatoare, insa pe an ce trece, ce altadata ma facea curios si animat, acum ma dezamageste si ma pune pa ganduri. Urmaream cu mare interes la un moment dat stirile, nu mai stiu pe ce post, o tanti cu voce stridenta anunta cat o tinea microfonu' de tare ca "10.000 de romani au fost la Nisipurile de Aur"; ca s-au dus la cumparaturi inca de pa primele ore in Hypermarketuri. Nu pot trage decat o singura concluzie: se pierde farmecul sarbatorilor. Putine sunt mamele care se mai streseaza sa faca "in house" mancaruri specifice. Putini sunt cei care inchid ochii macar pentru o clipa sa se gandeasca la ce-au facut bun pana acum. Putini sunt cei care dau graba si grija zilei de maine pe clipa de acum. Cu acelasi zambet gri si-n coltul gurii, printre aceeasi dinti "alb-galbui, aproape albi cum ar zice pustiu' de la Colgate" urez cinstitelor fete ale dumneavoastra "Cristos a Inviat!" si la mai mare natiune!

P.S. Pe usa unei biserici statea scris : "Daca ai pacate, vino inauntru".
Dedesubt, se adaugase cu ruj de buze: "Daca nu, suna la telefon 89.89.999".

pentru Pasti


beti, mancati si faceti-va de cap, mai sunt 3 zile de post si gata vin Pastile. Aveti grija la oua. Indiferent ce actiune veti intreprinde cu ele aveti grija ca pot provoca intoxicatii.

P.S.A married man was having an affair with his secretary.
One day they went to her place and made love all afternoon.
Exhausted, they fell asleep and woke up at 8 PM.
The man hurriedly dressed and told his lover to take his shoes outside
and rub them in the grass and dirt.
He put on his shoes and drove home.
"Where have you been?" his wife demanded.
"I can't lie to you," he replied,
"I'm having an affair with my secretary.
We had sex all afternoon."
She looked down at his shoes and said:
"You lying bastard!
You've been playing golf!"

Cand te doare la basca


mare hal de sictir si scarba ce ma incearca acum la inceput de saptamana. Mai sunt inca 2 zile si un pic pana la Pasti. Ma lupt cu mine sa vad jumatatea plina a paharului gol pe trei sferturi. Toti sunt anosti. Pana si pasarelele din parcul de langa manie par plictisite. In semi-nor combinat cu semi-soare se aude sinistru si pustiu cate un ciripit cantat mai mult in greata si sictir de vreo pasarica ratacita in trazitie contrastant parca cu jocul de culori al magnoliilor. Poate e mai bine, poate e mai rau. Din cele bune vad ca lehamitea ce se asterne peste noi da si rezultate, se claxoneaza mai putin. Cuvintele se desprind cu greutate de mine cazand parca in gol si ele acrite de starea de spirit. Raspund inconstient si monosilabil la stimuluii auditivi din birou. Intrebarile colegilor, vecinilor, prietenilor, amicilor si nu in ultimul rand stimabililor se lovesc de ureche si cad gramada pe umerii mei mai ceva ca matreata datorata stresului.
Ma bucur insa ca organismul meu, obisnuit cu ritmul alert impus de viata la oras, nu pica in aceeasi lejeritate in care ma scald fara sa am nici cea mai mica mustrare de constiinta. Parca totul e plat si fara forma, o lume bidimensionala fara volum. La cat de plictisit sunt nici durerea de cap nu are chef sa se lipeasca de mine. E gri si albastru, e un pic de galben amestecat cu mult verde si e mult praf si liniste. E astenia de primavara, clar ea e de vina ca procentele marilor corporatii sunt in scadere, ca SIF-urile se bat in procente, ca Academia Catavencu rade amar la rahaturile cotidiene. Degetele mi se par de cauciuc, un fel de manusa de spalat baia in care cineva a bagat aer sub presiune. As asculta o muzica buna insa sunt sigur ca mai mult m-as enerva auzind o piesa de pe undeva din afara maltratata si supusa orgiilor de vreun "artist" autohton intr-o forma "neaosa" mioritica. De dimineata mi-am aruncat un ochi pe un ziar indoielnic. Pe una din pagini trona cu adevarat un manuchi de cuvinte: "s-a descoperit oaia din miorita". Amice, who gives a shit. Zi-mi ca s-a descoperit leacul impotriva prostiei si ca Ministerul Sanatatii il da pe moca milioanelor de romani din lumea toata. Zi-mi ca s-a descoperit tezaurul Romaniei in casa vreunui presedinte pe partid. Spune-mi ca au descoperit cine "a pus coada la pruna" cum ar zice iubita mea prietena sau ca s-a descoperit pastila de plans, da' nu ma lua in balon cu titluri d'astea ieftine si de doi bani. As citi civa, dar probabil optica nu m-ar ajuta prea mult, caracterele ar fi singurele care ar avea chef de joaca amestecandu-se intre ele, randurile s-ar impleti in spic si paginile s-ar rasfoi singure. E sec si fara substanta paharul de pe biroul meu, ala pe care incerc sa-l vad pe jumatate plin. As rade daca as avea motiv, as plange daca n-as avea motiv, as fi nervos daca l-as mai vedea pe Vijelie in vreun clip de youtube. Si singura care rade acum, in vremuri de rastriste, de plictiseala si stare anosta e pictograma de la messenger. Sunt atatia dincolo de fereastra care in dorinta de mai bine uita ca totul se transforma si noi stam si privim, cu aceeasi fata placida si plina de dezinteres. Sunt bucuros ca nimeni nu vrea sa stea de vorba cu mine, sunt bucuros ca mi s-a pus un carcel la mana dreapta, sunt bucuros ca insiruirea de cuvinte are pe alocuri sens. Si pana la urma ma pufneste un ras satios si pofticios ce umple golul de dincolo de varful nasului. Mi-e lene, si pleoapele nici nu mai au chef sa clipeasca. Poate maine mai mult spor si voie buna.

P.S. Un alpinist neasigurat sta sa cada de pe un perete de stanca. Abia se mai
tine cu o mana de-asupra haului.
Se uita la cer si striga disperat.
-Doamne, e cineva acolo !??
Se aude o voce grava:
- Da fiule !
- Ce sa fac sa nu ma zdrobesc de pamant?
- Roaga-te sa-ti fie iertate pacatele si desprinde-te de stanca fara teama.
Se gandeste putzin alpinistul apoi stiga iar;
- Altcineva mai e acolo ???!